10 definiții pentru juxtapoziție
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
JUXTAPOZÍȚIE, juxtapoziții, s. f. (Rar) Juxtapunere. – Din fr. juxtaposition.
JUXTAPOZÍȚIE, juxtapoziții, s. f. (Rar) Juxtapunere. – Din fr. juxtaposition.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
juxtapoziție sf [At: MAIORESCU, D. III, 401 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr juxtaposition] (Rar) Juxtapunere.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JUXTAPOZÍȚIE s.f. Juxtapunere. [Gen. -iei, var. juxtapozițiune s.f. / < fr. juxtaposition].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JUXTAPOZÍȚIE s. f. juxtapunere. (< fr. juxtaposition)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
juxtapozițiune sf vz juxtapoziție
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JUXTAPOZIȚIÚNE s.f. v. juxtapoziție.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* juxtapozițiúne f. (lat. juxta, alăturea, și positio, -ónis, pozițiune). Acțiunea de a saŭ de a se juxtapune. Starea lucrului juxtapus. Modu pin care cresc corpurile anorganice (adică pin alipirea succesivă a moleculelor noŭă de un sîmbure primitiv).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
juxtapozíție (rar) (-ți-e) s. f., art. juxtapozíția (-ți-a), g.-d. art. juxtapozíției; pl. juxtapozíții, art. juxtapozíțiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de liastancu
- acțiuni
juxtapozíție s. f. poziție
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
JUXTAPOZÍȚIE s. v. juxtapunere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
juxtapoziție, juxtapozițiisubstantiv feminin
- 1. Juxtapunere. DEX '09 MDA2 DEX '98 DNsinonime: juxtapunere
etimologie:
- juxtaposition DEX '09 MDA2 DEX '98 DN