opțiuni
  • info

7 definiții pentru jur (jurământ)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUR3, jururi, s. n. (Pop.) Jurământ. – Din jura (derivat regresiv).

JUR3, jururi, s. n. (Pop.) Jurământ. – Din jura (derivat regresiv).

jur3 sn [At: PĂSCULESCU, L. P. 189 / Pl: ~uri / E: jura] (Rar; în poezia populară) Jurământ (1).

JUR2, jururi, s. n. (Rar, popular) Jurămînt. Ei nu mai răbda, Și jur îl călca, Fiecare spunea La femeia sa. PĂSCULESCU, L. P. 189.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!jur3 (jurământ) (pop.) s. n., pl. júruri

jur (împrejurime, jurământ; petrecere) s. n., pl. júruri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JUR s. v. jurământ, legământ.

jur s. v. JURĂMÎNT. LEGĂMÎNT.

Intrare: jur (jurământ)
jur2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jur
  • jurul
  • juru‑
plural
  • jururi
  • jururile
genitiv-dativ singular
  • jur
  • jurului
plural
  • jururi
  • jururilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jur, jururisubstantiv neutru

  • 1. popular Jurământ, legământ. DEX '09 MDA2 DLRLC
    sinonime: jurământ legământ
    • format_quote Ei nu mai răbda, Și jur îl călca, Fiecare spunea La femeia sa. PĂSCULESCU, L. P. 189. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.