jupuire sf [At: (a. 1801) IORGA, S. D. 140 / V: ~pire, ~poie~ / Pl: ~ri / E: jupui] 1 Îndepărtare a pielii de pe corp sau de pe o parte a corpului Si: jupuit¹ (1). 2 (Spc) Separare a pielii de pe corpul animalului sacrificat Si: belire, jupuit¹ (2). 3 Cojire a pielii Si: jupuit¹ (3). 4 (Spc) Descuamare. 5 Curățare de coajă a unui arbore Si: jupuit¹ (5). 6 Scoatere a boabelor din păstăile de mazăre, fasole etc. Si: jupuit¹ (6). 7 Jefuire (1). 8 (Trs) Lovire.

JUPUÍRE, jupuiri, s. f. Acțiunea de a jupui și rezultatul ei.

JUPÍRE s. f. v. jupuire.

jupire sf vz jupuire

jupoiere sf vz jupuire

JUPÍRE, jupiri, s. f. v. jupuire.

JUPÍRE, jupiri, s. f. (Regional) Jupuire.

jupuíre s. f., g.-d. art. jupuírii; pl. jupuíri

jupuíre s. f., g.-d. art. jupuírii; pl. jupuíri

jupíre (reg.) s. f., g.-d. art. jupírii; pl. jupíri

jupíre s. f., g.-d. art. jupírii; pl. jupíri

JUPUÍRE s. 1. jupuială, jupuit, (pop.) belire, belit. (~ unui animal.) 2. v. julire. 3. v. descuamare. 4. v. descojire.

JUPUÍRE s. v. jecmăneală, jefuire.

JUPUIRE s. 1. jupuială, jupuit, (pop.) belire, belit. (~ unui animal.) 2. julire, julit, jupuit, zdrelire, zdrelit. (~ unui deget.) 3. cojire, descuamare, (rar) scămoșare, (înv.) tărîțare. (~ pielii.) 4. cojeală, cojire, descojire. (~ unui arbore.)