6 definiții pentru juncuță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
JUNCÚȚĂ, juncuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui juncă. – Juncă + suf. -uță.
juncuță sf [At: SBIERA, P. 189 / Pl: ~țe / E: juncă + -uță] 1-4 (Șhp) Juncă (1-2) (mai tânără) Si: jinincea (1-4), junincuță (1-4). 5 Vițea de un an Si: junincă (3), juniță2 (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JUNCÚȚĂ, juncuțe, s. f. Diminutiv al lui juncă. – Juncă + suf. -uță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
JUNCÚȚĂ, juncuțe, s. f. Diminutiv al lui juncă. Spuneți-mi unde mi-i juncuța. SBIERA, P. 189.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
juncúță (rar) s. f., g.-d. art. juncúței; pl. juncúțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
juncúță s. f., g.-d. art. juncúței; pl. juncúțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: juncuță
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
juncuță, juncuțesubstantiv feminin
-
- Spuneți-mi unde mi-i juncuța. SBIERA, P. 189. DLRLC
-
etimologie:
- Juncă + sufix -uță. DEX '09 MDA2 DEX '98