7 definiții pentru junctură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
JUNCTÚRĂ, juncturi, s. f. (Rar) Joncțiune; spec. locul de unire a două formațiuni anatomice. – Din lat. junctura, fr. joncture.
junctură sf [At: DN3 / Pl: ~ri / E: lat junctura, fr joncture] 1 (Liv) Joncțiune (2). 2 (Spc) Loc de unire a două formațiuni anatomice.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JUNCTÚRĂ, juncturi, s. f. (Livr.) Joncțiune; (spec.) locul de unire a două formațiuni anatomice. – Din lat. junctura, fr. joncture.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
JUNCTÚRĂ s.f. (Liv.) Legătură, loc de unire, joncțiune; (spec.) locul de unire a două formațiuni anatomice. [< lat. iunctura].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JUNCTÚRĂ s. f. joncțiune; locul de unire a două formațiuni anatomice. (< lat. iunctura, fr. joncture)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
junctúră (junc-tu-) s. f., g.-d. art. junctúrii; pl. junctúri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
junctúră s. f. (sil. junc-), g.-d. art. junctúrii; pl. junctúri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: junc-tu-ră
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
junctură, juncturisubstantiv feminin
- 1. Legătură, loc de unire. DEX '09 MDA2 DEX '98 DNsinonime: joncțiune
- 1.1. Locul de unire a două formațiuni anatomice. DEX '09 MDA2 DN
-
etimologie:
- junctura DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
- joncture DEX '09 MDA2 DEX '98 MDN '00