JÚDO s. n. Sport originar din Japonia, asemănător cu jiu-jitsul, dar cu unele trăsături caracteristice (eliminarea loviturilor). [Pr.: ğudo] – Din fr. judo.

judo^[1] sns [At: DN² / P: giu-do / E: fr judo] Sport originar din Japonia, asemănător cu jiu-jitsu, dar din care s-au eliminat loviturile. corectată

JÚDO s. n. Sport originar din Japonia, asemănător cu jiu-jitsul, dar cu unele trăsături caracteristice (eliminarea loviturilor). [Pr.: giudo] – Din fr. judo.

JÚDO s.n. Sport olimpic originar din Japonia, asemănător luptei de jiu-jitsu, dar care utilizează mișcări și procedee tehnice diferite. [Pron. giu-do. / < fr., engl. judo].

JUDO GIÚ-/ s. n. sport olimpic, asemănător cu luptele, originar din Japonia. (< fr. judo)

judo s. n. (sport) Sport olimpic, asemănător cu luptele, originar din Japonia ◊ „[...] cu doi ani în urmă, când eu nu reprezentam mare lucru în judo, vicecampionul mondial al categoriei m-a învins atunci prin «nippon» (corespunzător cu K.O. de la box).” Sc. 25 V 80 p. 5; v. și judoka [pron. iúdo sau giúdo] (din jap., fr., engl. judo; DEX, DN3)

JUDO [pr.: giúdo] n. Sport olimpic, originar din Japonia, în care sunt utilizate diverse procedee de torsionare a unor părți ale corpului și de trântire. /<fr., engl. judo

júdo [j pron. g] s. n., art. júdoul

júdo s. n. [j pron. gi]

JÚDO (cuv. de origine japoneză „calea supleței”) s. n. Sport originar din Japonia, asemănător cu jiu-jitsu, dar care are unele procede și tehnici de luptă caracteristice. Se bazează pe principiul nonrezistenței, utilizându-se suplețea, elasticitatea împotriva forței. A fost creat de Jigoro Kano (1860-1938) prin sistematizarea vechilor procedee periculoase de jiu-jitsu, transformându-le într-o artă a autoapărării. Din 1964 este inclus în programul olimpic. Întrecerile se desfășoară pe categorii de greutate (opt la bărbați și șapte la femei). În România, j. pătrunde din 1930, iar primul Campionat național se desfășoară în 1965. Sportivii români au cucerit două medalii de bronz la Jocurile Olimpice de la Los Angeles (1984).