jucăuș, ~ă [At: GOGA, P. 107 / Pl: ~i, ~e / E: juca + -uș] 1-2 smf, a (Persoană) căreia îi place să se joace (15) Si: (reg; prt) jucăreț (1-2). 3-4 smf, a (Pex; reg) (Persoană) pe care nu te poți bizui Si: (îrg) jucaș (1-2). 5-6 smf, a (Persoană) căreia îi place să danseze. 7 a (Fig) Care se mișcă repede și capricios Si: zglobiu. 8 a (D. copii) Vioi. 9 a Neastâmpărat. 10 a (Spc; d. frunze, lumină, flacără etc.) Care oscilează.

JUCĂÚȘ, -Ă, jucăuși, -e, adj. 1. Căruia îi place să se joace. Brăduțul cu vîrful fraged primi povara ușoară, clălinînd din cap... ca un copil jucăuș. C. PETRESCU, Î. I 21. Căruia îi place să joace, să danseze. La mîndruța jucăușă E gunoiul după ușă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 420. ◊ (Substantivat) Toma nu intră [în joc] simțindu-și picioarele grele... Mare jucăuș nu fusese el niciodată. V. ROM. februarie 1952, 134. Și cînd o să fie nunta, mamă Catrino? întrebă Maruța lui Rățoiu, vestita jucăușă. BUJOR, S. 33. 2. Fig. Care se mișcă repede și capricios. Nu se despărțea de lumina voioșiei, care... licărea în ochii mici, jucăuși. PAS, Z. I 265. În jucăușe flăcări de cuptor Se-agită trupuri roșii de ciclopi. TOMA, C. V. 197. Soarele rămase afară. Înalt, sclipitor și fierbinte, scălda întinderile în vîltori jucăușe de ape. C. PETRESCU, R. DR. 205. Raze de soare jucăușe, căzînd pe luciul baionetelor înfipte pe arme, se resfrîngeau cu sclipiri speriate în văzduh. REBREANU, R. II 249.

JUCĂÚȘ ~ă (~i, ~e) 1) (despre copii) Care se joacă mereu; predispus a se juca în permanență. 2) Care este mare amator de dans. 3) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește ușurință în mișcări; fără astâmpăr; zglobiu. Privire ~ă. /a juca + suf. ~uș

jucăúș, -ă adj. și f. Est. Jucător, dansator. Jucăuș pe cărțĭ, cartofor.

jucăúș adj. m., pl. jucăúși; f. jucăúșă, art. jucăúșa, pl. jucăúșe

jucăúș adj. m., pl. jucăúși; f. sg. jucăúșă, pl. jucăúșe

jucăuș, pl. jucăuși, f. jucăușă, pl. jucăușe

JUCĂÚȘ adj. neastâmpărat, vioi. (Ochi ~; privire ~.)

JUCĂUȘ adj. neastîmpărat, vioi. (Ochi ~; privire ~.)