JITÁR, jitari, s. m. (Reg.) Persoană angajată să păzească semănăturile. – Din bg., sb. žitar.

jitar sm [At: (a. 1776) URICARIUL IV, 51/21 / V: jut~, (înv) jutariu / Pl: ~i / E: rs житарь] (Reg) Paznic al semănăturilor.

JITÁR, jitari, s. m. (Reg.) Persoană angajată să păzească semănăturile. – Din bg., scr. žitar.

JITÁR, jitari, s. m. (Regional) Păzitor de țarină. V. pîndar. Rămîn... holdele fără jitar și nime nu se atinge de ele. CREANGĂ, A. 72. Satu lui Cremine, fără cîni și fără jitari. ALECSANDRI, T. 47. Chema... Cînd pe stăpînu-său cu jordia în mînă Să-l scoată din grădină, Apoi și pe jitar. DONICI, F. 45.

JITÁR ~i m. înv. Paznic la semănăturile din câmp; pândar. /<bulg., sb. žitar

jitar m. Mold. păzitor de țarină: rămân holdele fără jitar CR. [Rus. JITAR, îngrijitor de grânare (y. jigniță)].

jitár m. (vsl. žitarĭ, pitar, grînar [negustor de grîu], d. žito, recoltă, žiti-živon, a trăi; bg. sîrb. žitar, negustor de grîu, rus. žitarĭ, inspector de grîne. V. jitniță, jivină). Est. Pîndar, păzitor de semănăturĭ.

jutar sm vz jitar

jutariu sm vz jitar

jitár (reg.) s. m., pl. jitári

jitár s. m., pl. jitári

jitar.

JITÁR s. v. pândar.

jitar s. v. PÎNDAR.

jitár (jitári), s. m. – Persoană angajată să păzească semănăturile. Sl. (bg., rus.) žitarĭ, din sl. žito „grîu” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Miklosich, Lexicon, 198; Cihac, II, 160; Conev 68). – Der. jităreasă, s. f. (nevastă de jitar); jitărie, s. f. (locuința jitarului; impozit); jitărit, s. n. (consum, drept); jitniță (var. jigniță), s. f. (hambar), din sl. žitĭnica, cf. bg., rus. žitnica (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 160; Conev 81); jitnicer (var. jignicer), s. m. (înv., dregător care avea grijă de magaziile cu grîne ale armatei sau ale curții domnești); jitnicereasă (var. jitniceroaie), s. f. (nevastă de jitnicer). Jetui, vb. refl. (Trans., a se umfla, a se ghiftui), pus în legătură de Drăganu, Dacor., IX, 209, cu cuvintele precedente, pare mai curînd o var. de la ghftui, ca jilău față de gealău sau jirav față de ghirav, firav.

jitar, jitari s. m. (deț.) gardian.