13 definiții pentru jidov
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
JÍDOV, jidovi, s. m. (Fam.) Evreu. – Din sl. židovinŭ.
jidov sm [At: COD. VOR. 4/5 / A și: jidov / V: ~dău, ~duv / Pl: ~i / E: slv жидовинъ] 1 (Îvp) Evreu. 2 (Azi dep) Jidan (1). 3 (Mit) Ființă supranaturală reprezentând un uriaș. 4 (Reg; pex) Om voinic. 5 (Reg; îe) De când cu ~ii Din vechime. 6 (Reg; d. oameni; îe) A fi rupt din ~i A fi voinic. 7 Om foarte bogat. 8 (Ent; reg) Gândac moale, ale cărui încheieturi ale picioarelor au o secreție galbenă și urât mirositoare Si: jidan (7).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JÍDOV, jidovi, s. m. (Pop. și peior.) Evreu. – Din sl. židovinŭ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
jidov m. 1. jidan: jidovul rătăcitor, personaj din legendele medievale, numit și Ahasverus, condamnat a rătăci până la sfârșitul lumii, fiindcă insultase pe Isus purtându-și crucea în spinare; 2. pop. uriaș: de când cu Jidovii și cu Tătarii, locuțiune ce deseamnă o adâncă vechime pe care țăranul o atribue ruinilor străvechi și colosale (ce le numește Jidova). [Slav, JIDOOVINŬ (cf. boier scurtat din boiarin); sensul de «uriaș» se rapoartă la caracterul păgân, (după concepțiunea ortodoxă) a acestui popor biblic depărtat în timp și în spațiu (cf, bulg. JID, uriaș)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Jidov m. V. Vocabular.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) jídov, jidoáfcă (Mold. sud, Munt. est) și jidáŭcă (Nord.) s. (vsl. židovŭka; rus. žid, židóvka. V. jidan). Vechĭ. Azĭ maĭ rar și maĭ ironic. Jidan: strâmbe căĭ și rele la spurcațiĭ jidovĭ pururĭ aŭ fost și curse (Prohodu). Jidovu rătăcitor, un personaj din legendele medievale numit și Ahasvérus, blestemat de Hristos să rătăcească pînă la sfîrșitu lumiĭ fiindcă nu l-a lăsat să se odihnească pe prispa luĭ cînd își ducea crucea.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) jídov, -ă s. și adj. (din jidav adj., gigantic, d. bg. židav, [ca gîrbov îld. girbav], derivat d. žid, gigant. Cp. și cu sîrb. ğin, gigant). Vest. Gigant, uriaș. – Forma jidav, ca adj., se află în romanțu Haĭducul, de Bucura Dumbravă, tradus de T.N. București, Sfetea, 1908, pag. 110 și 240.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
jidău1 sm vz jidov
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jiduv sm vz jidov
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
jídov (fam.) s. m., pl. jídovi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
jídov s. m., pl. jídovi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Jidov sb. m., Jidoafcă sb. f.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
jidov, jidovi s. m. (pop., peior.) evreu
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
jidov, jidovisubstantiv masculin
- 1. Evreu. DEX '09 MDA2 DEX '98sinonime: evreu
- 3. Ființă supranaturală reprezentând un uriaș. MDA2
- 3.1. Om voinic. MDA2
- (Despre oameni) A fi rupt din jidovi = a fi voinic. MDA2
-
- 4. Om foarte bogat. MDA2
- De când cu jidovii = din vechime. MDA2
-
etimologie:
- židovinŭ, жидовинъ DEX '09 MDA2 DEX '98