jap¹ i [At: VLAHUȚĂ, CL. 119 / V: joap / E: fo] Cuvânt care imită un: 1 Zgomot produs de o lovitură dată cu repeziciune. 2 Zgomot produs de lovirea cu un bici, cu o nuia etc.

JAP interj. Onomatopee care redă zgomotul produs de lovirea cu un corp elastic (nuia, biciușcă etc.) sau de o lovitură dată cu repeziciune. Ajunge la el și jap încă una. ȘEZ. I 266.

JAP¹ interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură dată cu repeziciune. – Onomatopee.

JAP interj. (se folosete pentru a reda zgomotul produs de o lovitură cu nuiaua, cu biciușca, cu palma etc.) Jart. /Onomat.

jap int. exprimă sgomotul lovirii. [Onomatopee].

jap și jart (V. țapină), interj. care arată huĭetu palmeĭ orĭ vergiĭ care lovește: jap o palmă! (ĭ-a tras o palmă!). V. leop și jap 2.

joap i vz jap¹

jap¹ interj.

jap interj.

JAP interj. jart! (~! i-a tras o palmă.)

JAP interj. jart! (~! i-a tras o palmă.)

jap interj. – Cuvînt care exprimă zgomotul produs de o lovitură, mai ales de o palmă. – Var. jart, jnap. Creație expresivă. – Der. japă, s. f. (Trans., nuia); jepăi (var. jepi, jăpăi, jopăi, jopoti, jupăi), vb. (a lovi; a biciui; a trosni); jepși, vb. (a umple, a înțesa), cu același semantism al lui bucși sau al fr. bourrer (după DAR, în legătură cu japșe „iaz”); jnăpăi, vb. (a lovi, a sparge).