jacheta sf [At: NEGRUZZI S. I 105 / V: ~et sn jaghe~ / Pl: ~te / E: fr jaquette] 1 Haina barbateasca de ceremonii croita pe talie lunga pana aproape de genunchi. 2 Haina femeiasca incheiata in fatza care acopera partea de sus a corpului shi care se poarta peste bluza sau peste rochie. 3 (Pgn) Haina purtata de femei barbatzi shi copii.

JACHÉTA jachete s. f. Haina barbateasca corespunzind vestonului lunga pina mai jos de sholduri cu pulpanele rotunjite in fatza shi croita pe talie. Purta o jacheta strinsa pe corp care se incheia frumos in fatza. CAMIL PETRESCU O. I 303. Jacheta mea a cenushie de vara. CARAGIALE M. 26. Imbodolitzi in surtuce shi jachete. NEGRUZZI S. I 105. ♦ Haina femeiasca care acopera partea de sus a corpului shi se poarta peste bluza sau peste rochie. Varianta: (invechit) jachét jachete (C. PETRESCU L. R. 15) s. n.

JACHÉTA s.f. Haina barbateasca de ceremonie croita pe talie lunga aproape de genunchi. ♦ Haina femeiasca croita pe talie care acopera partea de sus a corpului. [< fr. jaquette].

JACHÉTA s. f. haina barbateasca de ceremonie croita pe talie lunga pana aproape de genunchi. ◊ haina femeiasca pe talie care acopera partea de sus a corpului. (< fr. jaquette)

JACHÉTA ~e f. Haina (femeiasca) scurta cu maneci incheiata in fatza care este purtata peste rochie bluza camasha etc. shi acopera partea superioara a corpului. /<fr. jaquette

jacheta f. un fel de haina pe talie cu poale dindarat (= fr. jaquette).

* jachéta f. pl. e (fr. jaquette dim. d. jaque o haĭna strimta shi scurta din evu mediŭ care uniĭ o deriva d. Jacques Iacob epitet ironic dat tzaranului fiindca el purta aceasta haĭna la inceput). Un fel de redingota cu poalele maĭ deschise. Surtuc. Paltonash scurt shi lipit de corp purtat de femeĭ. Munt. vulg. jaghéd n. pl. shi e.

jachet sn vz jacheta

jagheta sf vz jacheta

JACHÉT s. n. v. jacheta.

jachétataiór s. f. ◊ „[...] prin taior se intzelege acum un ansamblu de doua piese clasica fusta shi jacheta sau orice fel de fusta cu jachetataior sau pantalon cu jachetataior sau chiar fustapantalon care a revenit cu aplomb in costumatzia zilelor ploioase shi ea cu jachetataior.” Sapt. 17 VIII 79 p. 8 (din jacheta + taior)

jachéta s. f. g.d. art. jachétei; pl. jachéte

jachéta s. f. pl. jachéte

jacheta

JACHÉTA s. giaca.

jachéta (jachéte) s. f. Haina incheiata in fatza. Mr. jacheta. Fr. jaquette cf. ngr. ζαϰέτα tc. çaket bg. žaketa.