IZOBÁTA ~e f. Linie pe harta globului pamantesc care uneshte punctele cu aceeashi adancime fatza de o suprafatza de reper. /<fr. isobathe

izobáta (linie care uneshte punctele cu aceeashi adancime) s. f. g.d. art. izobátei; pl. izobáte

izobáta s. f. pl. izobáte

IZOBÁTA s. v. curba batimetrica.

IZOBATA s. (GEOGR.) curba batimetrica.

IZOBÁTA s. f. v. izobat [in DN].

IZO (ISO) „egal identic asemanator acelashi”. ◊ gr. isos „la fel asemenea egal” > fr. iso germ. id. engl. id. it. id. > rom. izo shi iso. □ ~anizosindeza (v. anizo v. sindeza) s. f. sinapsa partziala in meioza aloploizilor segmentali cu cromozomi partzial omologi; ~bafie (v. bafie) s. f. caracteristica a unui corp care nu reflecta decit o singura culoare; ~bar (isobar) (v. bar) adj. s. f. 1. adj. Cu presiune constanta. 2. adj. (Despre substantze chimice) Cu aceeashi greutate atomica dar cu numere atomice diferite. 3. s. f. Linie care uneshte pe o harta sau pe o diagrama punctele cu aceeashi presiune; ~bata (v. bat₁) adj. s. f. 1. adj. De aceeashi adincime. 2. s. f. Linie care uneshte pe o harta geologica sau marina punctele cu aceeashi adincime; ~baza (v. baza) s. f. linie care uneshte pe o harta punctele in care un strat geologic apare la aceeashi altitudine; ~bronta (v. bronta) s. f. linie care uneshte pe o harta punctele in care tunetul produs intrun anumit loc este auzit cu aceeashi intensitate; ~carp (v. carp) adj. (despre flori) la care numarul carpelelor este egal cu cel al elementelor periantului; ~cenoza (v. cenoza₁) s. f. asociatzie vegetala cu fizionomie asemanatoare din cauza conditziilor ecologice similare; ~cerc (isocerc) (v. cerc) adj. (despre inotatoare) la care ambii lobi au un numar egal de radii; ~chimen (izohimen) (v. chimen) adj. s. f. 1. adj. Cu temperatura medie de iarna egala. 2. s. f. Linie care uneshte punctele de pe suprafatza terestra cu aceeashi temperatura medie in timpul iernii; ~ciclic (v. ciclic) adj. (despre flori) cu numar egal de piese in fiecare verticil; ~clin (v. clin) adj. s. f. 1. adj. Cu aceeashi inclinatzie. 2. s. f. Linie care uneshte pe harta punctele cu aceeashi inclinatzie magnetica; ~cont (v. cont) adj. (despre organisme) cu cili sau flageli de aceeashi lungime; ~cor (isocor) (v. cor) adj. s. f. 1. adj. (Despre transformari de stare) Care se face la un volum constant. 2. s. f. Linie dea lungul careia un sistem fizic are acelashi volum; ~corie (v. corie₁) s. f. egalitate a pupilelor la ambii ochi; ~crom (isocrom) (v. crom) adj. (despre doua lumini) care produce aceeashi senzatzie de culoare cind actzioneaza simultan asupra vederii; ~cromatic (v. cromatic) adj. 1. De culoare uniforma. 2. Sensibil la toate culorile spectrului; ~cromazie (v. cromazie) s. f. coloratzie analoaga a unor obiecte; ~cromocentric (v. cromo v. centric) adj. (despre nuclei) cu numar egal de cromocentre shi cromozomi; ~cromozom (v. cromo v. zom) s. m. cromozom cu bratze omoloage identice genetic; ~cron (isocron) (v. cron) adj. s. f. 1. adj. (Despre fenomene) Care se repeta la intervale de timp egale. 2. s. f. Linie care uneshte punctele egal departate in timp de un punct dat; ~dactil (v. dactil) adj. cu degete egale; ~dimorf (isodimorf) (v. di v. morf) adj. (despre compushi izomorfi) care are proprietatea de a forma cristale mixte; ~dinama (v. dinam) s. f. curba care uneshte punctele cu aceeashi intensitate a cimpului magnetic terestru; ~dinamie (v. dinamie) s. f. identitate de valoare energetica a doua sau mai multe alimente; ~dizomie (v. di v. zomie) s. f. dizomie uniparentala cu secventze de alele identice; ~drom (v. drom) s. n. paralelometru dentar de tip special; ~fag (v. fag) adj. cu un singur fel de nutritzie; ~faza (v. faza) s. f. curba care reprezinta izotermele shi izobarele coincidente pe o diagrama de stare presiunevolum a unui sistem fizicochimic format dintrun singur component cu doua faze coexistente; ~fen (v. fen) adj. 1. Care este derivat din acelashi fenotip. 2. Cu aceeashi periodicitate biologica in fenologie; ~fena (v. fen) s. f. linie care uneshte punctele cu aceeashi data de aparitzie a fenofazei; ~fenogamie (v. feno v. gamie) s. f. fecundatzie intre indivizi fenotipic asemanatori; ~fenotipie (v. feno v. tipie) s. f. situatzie in care mai multe gene independente sa conditzioneze acelashi caracter normal sau patologic indiferent daca genele se transmit recesiv; ~file (v. fil₂) adj. s. f. pl. (plante) care formeaza un singur fel de frunze; ~filie (v. filie₂) s. f. situatzie in care toate frunzele unei plante sint asemanatoare; sin. monomorfism foliar; ~fona (v. fon) s. f. curba care uneshte punctele cu aceeashi viteza de propagare a sunetului in apa de mare; ~fotic (v. fotic) adj. (despre frunze) care este expus uniform la lumina; ~gam (v. gam) adj. (despre vegetale) la care elementele de reproducere sint asemanatoare; ~gama (v. gam) s. f. linie care uneshte punctele de egala valoare ale acceleratziei gravitatziei; ~gametange (v. gamet/o v. ange) s. m. gametange masculin asemanator din punct de vedere morfologic cu cel feminin; ~gametangiogamie (v. gamet/o v. angio v. gamie) s. f. proces de unire a doi gametangi; ~gamie (v. gamie) s. f. fecundatzie prin unirea a doi gametzi identici sub raport morfologic dar sexual diferitzi sub aspect fiziologic; sin. izogamogonie; ~gamogonie (v. gamo v. gonie) s. f. izogamie*; ~gen (v. gen₁) adj. 1. (Despre tzesuturi) Care are aceeashi origine embrionara cu un alt tzesut. 2. (Despre gemenii monozigotzi) Identic din punct de vedere genetic shi fenotipic; ~genetic (v. genetic) adj. (Despre organisme) 1. Cu aceeashi origine genetica. 2. Derivat din acelashi genotip; ~genic (v. genic) adj. (despre un grup de indivizi) care poseda acelashi genotip; ~genotip (v. geno₁ v. tip) s. n. tip botanic cu doua nume genetice; ~geoterma (v. geo v. term) s. f. linie care uneshte toate punctele terestre cu aceeashi temperatura medie a solului; ~gin (v. gin) adj. 1. Cu pistile similare. 2. Cu carpele in numar egal cu cel al sepalelor; ~glosa (v. glosa) s. f. linie care arata pe o harta limitele teritoriale ale unei particularitatzi de limba; ~gnat (v. gnat) adj. (despre dintzi) care are creste alveolare egale; ~gon (isogon) (v. gon₂) adj. s. f. 1. adj. Cu unghiuri egale. 2. s. f. Linie care trece prin punctele terestre de egala declinatzie magnetica; ~graf (isograf) (v. graf) s. n. interpolator de curbe de nivel; ~halin (v. halin) adj. s. f. 1. adj. Cu aceeashi salinitate. 2. s. f. Curba care uneshte punctele cu aceeashi salinitate marina; ~hasma (v. hasma) s. f. linie care uneshte pe o harta punctele cu aceeashi frecventza de aparitzie a aurorelor polare; ~helie (v. helie) s. f. procedeu fotografic de separatzie a tonurilor; ~hemoliza (v. hemo v. liza) s. f. fenomen de dezintegrare a hematiilor provenite de la o anumita specie de catre serul unor indivizi din aceeashi specie; ~hemoterapie (v. hemo v. terapie) s. f. procedeu terapeutic bazat pe folosirea singelui obtzinut de la un animal din cadrul aceleiashi specii; ~hieta (v. hieta) s. f. curba care uneshte punctele de pe suprafatza terestra unde cad cantitatzi egale de apa provenita din precipitatzii; ~hipsa (v. hipsa) s t curba care uneshte pe harta punctele cu aceeashi altitudine; ~halogamie (v. halo v. gamie) s. f. conjugare a gametzilor complet identici k forma shi sexualitate; ~iconie (v. iconie) s. f. egalitate de marime a imaginilor retiniene la ambii ochi; ~log (v. log) adj. (despre substantze chimice) cu o compozitzie analoaga; ~mer (v. mer) adj. 1. Care prezinta izomerie. 2. (Despre flori) Cu acelashi numar de elemente omoloage in componentza unui ciclu. 3. (Despre factori ereditari) Repartizat in aceeashi proportzie; ~merie (v. merie) s. f. 1. Insushire a unor substantze de a avea proprietatzi fizice shi chimice deosebite deshi au moleculele alcatuite dintrun numar identic de atomi. 2. Insushire a nucleelor atomice ale aceluiashi element chimic de a avea stari de energie shi deci proprietatzi radioactive diferite. 3. Egalitate a segmentelor sau a partzilor omoloage la organele aceleiashi specii. 4. Influentza egala a factorilor ereditari; ~merogamie (v. mero v. gamie) s. f. proces de copulatzie a doi gametzi identici sub aspect morfologic dar sexual diferitzi sub aspect fiziologic; ~metrie (v. metrie₁) s. f. insushire a cristalelor de a avea dimensiuni egale in toate directziile; ~metropie (v. metr/o₂ v. opie) s. f. anomalie a refractziei oculare egala la ambii ochi; ~morf (isomorf) (v. morf) adj. 1. (Despre substantze) Care prezinta identitate de structura. 2. (Despre cristale) Asemanator k forma. 3. (Despre organisme sau organe) Care se aseamana din punct de vedere morfologic; ~morfie (isomorfie) (v. morfie) s. f. proprietate a substantzelor cu compozitzie chimica diferita dar cu structura inrudita de a se prezenta in aceleashi forme structurale cristalografice; ~morfoza (v. morfoza) s. f. 1. Uniformitate morfogenetica. 2. Regenerare a organului vegetal in forma initziala; ~nefa (v. nefa) s. f. linie care uneshte pe o harta punctele cu aceeashi nebulozitate; ~nomie (v. nomie) s. f. analogi in modul de cristalizare; ~osmie (v. osmie₂) s. f. izotonie* (1); ~paga (isopaga) (v. paga) s. f. linie care uneshte pe o harta punctele de pe cursurile de apa cu aceeashi durata a podului de gheatza; ~patie (v. patie) s. f. homeopatie care utilizeaza dilutzii din chiar agentul patogen; ~pecta (v. pecta) s. f. linie care uneshte pe harta punctele in care inghetzul apei se produce in aceeashi zi; ~petal (v. petal) adj. cu petale egale; ~picna (isopicna) (v. picna) s. f. 1. Curba care uneshte pe o harta toate punctele de egala densitate a apei oceanice. 2. Linie dea lungul careia un sistem fizicochimic are aceeashi densitate; ~picnoza (v. picnoza) s. f. conditzie in care autozomii manifesta aceeashi stare de condensare in tot cursul diviziunii celulare; ~pieza (v. pieza) s. f. linie care uneshte pe o harta punctele cu aceeashi presiune a zacamintului petrolifer la un moment dat; ~pleta (v. pleta) s. f. linie care uneshte pe o harta punctele de egala valoare ale diverselor elemente meteorologice; ~pode (v. pod) s. n. pl. ordin de crustacee acvatice sau terestre cu shapte segmente toracice shi cu toate picioarele la fel conformate; ~polimorf (isopolimorf) (v. poli v. morf) adj. care prezinta izopolimorfie; ~polimorfie (v. poli v. morfie) s. f. proprietate a unor substantze sau a unor minerale de a cristaliza in forme diferite; ~poliploid (v. poliplo v. id) adj. (despre un organism) care este poliploid cu un numar par de seturi cromozomiale; ~pora (v. por) s. f. linie care uneshte punctele de egala variatzie a unui element fizic k salinitatea declinatzia etc.; ~ptere (v. pter) s. f. pl. ordin de insecte polimorfe cu corpul moale cu mandibule puternice shi cu aripi egale incluzind termitele; ~ritmic (v. ritmic) s. f. stare a fenomenelor cardiologice care apar shi se repeta in acelashi ritm; ~schizomere (v. schizo v. mer) s. n. pl. endonucleaze restrictive produse de organisme diferite care recunosc aceeashi secventza de nucleotide; ~scop (isoscop) (v. scop) s. n. tub electronic in care condensatorul orticonului e inlocuit printrun dispozitiv generator de cimp magnetic; ~seista (v. seista) s. f. linie care uneshte pe o harta punctele cu aceeashi intensitate ale unui cutremur de pamint; ~sindeza (v. sindeza) s. f. sinapsa a cromozomilor cu aceeashi origine in meioza alopoliploizilor; ~spor (v. spor) adj. s. m. pl. 1. adj. Care formeaza spori identici din punct de vedere morfologic. 2. s. m. pl. Spori identici care se gasesc la plantele inferioare; ~sporie (v. sporie) s. f. insushire a unor plante de a produce izosporii; ~stazie (v. stazie) s. f. teorie potrivit careia intre diversele compartimente ale scoartzei terestre ar exista un echilibru relativ datorita diferentzelor de densitate ale materialelor lor; ~stemon (v. stemon) adj. (despre flori) la care numarul staminelor este egal cu acela al petalelor sau sepalelor; ~stenurie (v. sten/o v. urie) s. f. conditzie in care se elimina o urina finala cu presiune osmotica constanta; ~stera (v. ster) s. f. linie in diagrama unui sistem fizicochimic pentru care volumul specific al sistemului care se transforma ramine constant; ~sterie (v. sterie) s. f. proprietate a unor substantze de a avea aceleashi structuri spatziale fara sa aiba compozitzii chimice identice; ~stih (v. stih) adj. (despre radacini) cu serii sau rinduri egale; ~stil (v. stil) adj. cu stile uniforme; ~taha (isotaha) (v. taha) s. f. linie care uneshte punctele unui curs de apa unde aceasta arata aceeashi viteza; ~tera (v. tera) s. f. linie care uneshte punctele cu aceeashi caldura medie in timpul verii; ~term (v. term) adj. s. f. 1. adj. Cu aceeashi temperatura medie. 2. s. f. Curba care uneshte pe o harta punctele cu aceeashi temperatura medie; ~termobata (v. termos v. bat₁) s. f. curba care uneshte punctele cu aceeashi temperatura a apei de mare in adincime; ~termognozie (v. termo v. gnozie) s. f. sensibilitate patologica in care durerea frigul etc. sint percepute k senzatzii de caldura; ~tip (v. tip) adj. s. n. 1. adj. Care prezinta izotipie. 2. s. n. Tip al unei specii de planta pentru doua sau mai multe areale geografice; ~tipie (v. tipie) s. f. proprietate a unor substantze chimice de a cristaliza in aceleashi forme fara a forma cristale mixte; ~tom (v. tom) adj. care este ramificat sau despicat uniform; ~tomie (isotomie) (v. tomie) s. f. 1. Tip de ramificatzie in doua sau mai multe ramuri egale. 2. Diviziune a unui organ in doua partzi egale; ~tonic (v. tonic) adj. cu aceeashi solutzie osmotica; ~tonie (v. tonie) s. f. 1. Calitate a mai multor solutzii de a avea aceeashi presiune osmotica; sin. izoosmie. 2. Proprietate a unor nuclee atomice de a avea acelashi numar de neutroni; ~top (isotop) (v. top) s. m. element chimic avind aceleashi proprietatzi fizicochimice dar masa atomica diferita; ~topie (v. topie) s. f. proprietate a unor elemente chimice de a fi formate din mai multzi izotopi stabili sau radioactivi; ~trop (v. trop) adj. (despre corpuri) care are aceleashi proprietatzi fizice identice in toate directziile; ~tropie (v. tropie) s. f. insushire a unui corp de a fi izotrop; ~zime (v. zima) s. f. forme moleculare multiple ale aceleiashi enzime.