opțiuni

4 definiții pentru izgonit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

izgonit1 sn [At: MDA ms / V: sgo~, zgo~ / Pl: (rar) ~uri / E: izgoni] 1 Izgonire (1). 2 Fugărire. 3-4 Izgonire (3-4). 5 Exilare. 6 (Înv) Persecuție.

izgonit2, ~ă a [At: NEAGOE-VODĂ , ap. CGR I, 169/14 / V: sgo~, zgo~ / Pl: ~iți, ~e / E: izgoni] 1 Care este obligat să plece. 2 Fugărit. 3 Demis. 4 Exilat. 5 (Înv) Persecutat.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IZGONÍT adj., s. 1. adj. alungat, gonit, (astăzi rar) surghiunit, (înv. și pop.) oropsit. (Om ~ de acasă.) 2. adj., s. v. exilat.

IZGONIT adj., s. 1. adj. alungat, gonit, (astăzi rar) surghiunit, (înv. și pop.) oropsit. 2. adj., s. alungat, exilat, gonit, pribeag, proscris, surghiunit, (livr.) relegat, (înv.) surghiun.

Intrare: izgonit
izgonit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • izgonit
  • izgonitul
  • izgonitu‑
  • izgonită
  • izgonita
plural
  • izgoniți
  • izgoniții
  • izgonite
  • izgonitele
genitiv-dativ singular
  • izgonit
  • izgonitului
  • izgonite
  • izgonitei
plural
  • izgoniți
  • izgoniților
  • izgonite
  • izgonitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)