IZBUCNÍ izbucnesc vb. IV. Intranz. 1. A se manifesta brusc shi cu putere; a se arata deodata; p. ext. a tzashni. 2. (Despre sunete zgomote etc.; la pers. 3) A se porni deodata shi cu intensitate a se auzi in acelashi timp. [Var.: zbucní vb. IV] Din bg. izbukna.

izbucni vi [At: M. COSTIN ap. LET. I 231/29 / V: sbuc~ zbuc~ zbug~ / Pzi: ~nesc / E: bg избукнувам] 1 (D. apa) A izvori cu putere Si: a tzashni. 2 (D. foc lumina) A se aprinde brusc. 3 (Fig; d. pasiuni revolte) A lua nashtere brusc. 4 (D. arme de foc) A face explozie intrun moment neashteptat. 5 (D. vulcani) A erupe in mod neashteptat. 6 (D. oameni) A incepe sa tzipe sau sa se manifeste violent. 78 (D. oameni; shis ~ in plans ~ in ras) A incepe brusc (sa planga sau) sa rada. 9 (Inv) A zvacni. 10 (Inv) A smuci.

IZBUCNÍ izbucnesc vb. IV. Intranz. 1. A se manifesta brusc shi cu putere; a se arata deodata; p. ext. a tzashni. 2. (Despre sunete vorbe etc.; la pers. 3) A se porni deodata shi cu intensitate a se auzi deodata. [Var.: zbucní vb. IV] Din bg. izbukna.

IZBUCNÍ izbucnesc vb. IV. Intranz. 1. A se manifesta brusc shi cu putere; a lua nashtere pe neashteptate; a se arata deodata. La stinga mea un fulger izbucni. CAMIL PETRESCU U. N. 374. Focul au izbucnit intii din camara capitanului. DRAGHICI R. 22. ◊ (Poetic) Primavara a izbucnit in noaptea prea lunga cit el dormea. C. PETRESCU C. V. 213. ♦ Fig. A ieshi deodata la iveala; a tzishni. Peste cimpiile reavane... izbucnise frunza k o biruintza a firii fara de moarte. CAMILAR TEM. 81. Izbucni soarele in rasarit catra Bistritza. SADOVEANU B. 106. In TZara Romineasca starea tzaranilor merse din zi in zi mai rau pina la 1821 cind desperarea lor izbucni. BALCESCU O. I 143. 2. (Despre zgomote sunete vorba cint etc.) A se face auzit dintro data a se porni deodata shi cu zgomot. La han in dos izbucni bataie de aripi shi cintec de cucosh. SADOVEANU O. VII 32. Munca era pe sfirshite cind un tzipat izbucni urmat deo invalmasheala repede. DUNAREANU CH. 50. ♦ (Despre oameni urmat de determinari introduse prin prep. «in») A incepe (o actziune) brusc shi violent a se pomi cu putere. Sotzia lui Ion izbucni shi ea in tzipete care se inecau repede in ceatza fara ecou. DUMITRIU N. 154. In sala femei izbucnisera in plins; in timp ce barbatzii cu fruntzile pline de sudoare ishi fereau ochii unul de altul. CAMILAR TEM. 79. Fata izbucni intrun plins nervos. BART E. 336. ◊ Tranz. (Rar) Mehterhaneaua izbucnindushi iarashi tunetele... logofatul Miron putu... sa observe in voie pe domn. SADOVEANU Z. C. 138. Varianta: zbucní (CAMILAR N. I 169 ALECSANDRI P. A. 41) vb. IV.

A IZBUCNÍ ~ésc intranz. 1) (despre actziuni stari fenomene ale naturii etc.) A incepe brusc shi cu violentza; a se dezlantzui; a se declansha; a irupe; a se declara; a se starni. 2) (despre lichide aburi gaze) A ieshi cu putere printro deschizatura ingusta; a tzashni; a irupe; a rabufni. 3) fig. Ashi face brusc aparitzia; a se lasa vazut pe neashteptate; a aparea; a se arata; a se ivi; a se isca. 4) (despre zgomote sunete vorbe etc.) A incepe brusc shi cu intensitate. 5) (despre persoane) A interveni pe neashteptate shi violent intro discutzie; a exploda. /<bulg. izbukna

izbucnì v. 1. a ieshi cu violentza a face exploziune; 2. a se manifesta intr’un mod brusc. [Bulg. IZBUHNA].

zbucni v vz izbucni

ZBUCNÍ vb. IV. v. izbucni.

sbucnì v. a izbucni: scanteia ’nflacararii din ele sa sbucneasca AL. [V. izbucnì].

izbucnésc v. intr. (vsl. *izbuknonti bg. izbuknuvam sirb. buknuti a izbucni a se aprinde repede. V. bufnesc). Explodez. Fig. Ma manifest cu violentza. In est shi zbucnesc.

zbucnésc V. izbucnesc.

izbucní (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. izbucnésc imperf. 3 sg. izbucneá; conj. prez. 3 sa izbucneásca

izbucní vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. izbucnésc imperf. 3 sg. izbucneá; conj. prez. 3 sg. shi pl. izbucneásca

izbucni

izbucnesc neam 1 imp.

IZBUCNÍ vb. 1. v. erupe. 2. a tzashni (inv.) a prorupe. (Lacrimile au ~ din ochii ei.) 3. a bufni a pufni (inv. shi reg.) a prorupe (Mold. shi Bucov.) a dupai. (~ in plans in ras.) 4. v. dezlantzui. 5. a se declara. (A ~ un incendiu.)

IZBUCNI vb. 1. a erupe a irupe. a navali a rabufni a tzishni (reg.) a nasadi (prin Olt. shi Ban.) a hui (Transilv.) a bujdi (prin Olt.) a bushni (Transilv. shi Mold.) a buti. (Petrolul ~ din pamint.) 2. a tzishni (inv.) a prorupe. (Lacrimile au ~ din ochii ei.) 3. a bufni a pufni (inv. shi reg.) a prorupe (Mold. shi Bucov.) a dupai. (~ in plins in ris.) 4. a se declansha a se dezlantzui a se isca a (se) porni a se starni (rar) a se pravali (inv. shi reg.) a se dezlega a se scorni (inv.) a se scula a se sparge a sta (fig.) a se aprinde. (Sa ~ o furtuna un conflict.) 5. a se declara. (A ~ un incendiu.)

izbucní (izbucnésc izbucnít) vb. 1. A se porni brusc shi cu putere. 2. A izvori a tzishni. 3. A bufni in a pufni in. Var. sbucni sbugni. Bg. izbuchnuvam (DAR) care pare de origine expresiva cf. pocni bufni shi ngr. μπουχτίζω rus. buchnutĭ sb. cr. buknuti. Ultima var. pare specializata cu sensul de „a o rupe la fuga” poate prin incrucishare cu sbughi. Dupa Miklosich Slaw. Elem. 16 din sl. buchnoti. Der. postverbal izbuc s. n. (Trans. izvor fintina).