6 definiții pentru iscălit (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISCĂLÍT1 s. n. Faptul de a (se) iscăli.V. iscăli.

ISCĂLÍT1 s. n. Faptul de a (se) iscăli.V. iscăli.

iscălit1 sn [At: DA ms / Pl: (nob) ~uri / E: iscăli] Iscălire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

iscălít s. n.

iscălít s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ISCĂLÍT s. v. iscălire.

ISCĂLIT s. iscălire, semnare, subscriere, (rar) subsemnare. (~ unui act.)

Intrare: iscălit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iscălit
  • iscălitul
  • iscălitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • iscălit
  • iscălitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

iscălitsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi iscăli DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.