irațional, ~ă a [At: CULIANU, A. 171 / P: ~ți-o~ / Pl: ~i, ~e / E: fr irrationnel, lat irrationalis] 1 Care nu se conduce după gândirea logică. 2 Care este fără judecată. 3 (Mat; îs) Număr ~ Număr real care nu se poate reprezenta printr-un raport între două numere întregi. 4-5 (Mat; îs) Ecuație (sau expresie) ~ă Ecuație sau expresie care conține atât puterile întregi, cât și puterile fracționare ale elementelor ei. 6 (Grm) Care nu are rațiune de a fi din punct de vedere etimologic.

IRAȚIONÁL, -Ă, iraționali, -e, adj. 1. Care nu se conduce după gîndirea logică, contrar rațiunii; nerațional. ◊ (Substantivat) Artistul în societatea burgheză a fost împins să se înfunde în nămolul tuturor curentelor care înălțau în slavă iraționalul. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 8/1. 2. (Mat.; numai în expr.) Număr irațional = număr care nu se poate reprezenta printr-un raport între două numere întregi. Ecuație irațională = ecuație a cărei necunoscută intră sub un radical.

IRAȚIONÁL, -Ă adj. Împotriva gândirii logice, contrar logicii; nerațional. ♦ (Mat.) Număr irațional = număr care nu este egal cu câtul nici unei perechi de numere întregi; ecuație irațională = ecuație a cărei necunoscută intră sub un radical. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. irrationnel, lat. irrationalis].

IRAȚIONÁL, -Ă adj. 1. care este împotriva gândirii logice, contrar rațiunii. 2. (mat.) număr ~ = număr real care nu este egal cu câtul nici unei perechi de numere întregi; ecuație ~ă = ecuație a cărei necunoscută intră sub un radical. (< fr. irrationnel, lat. irrationalis)

IRAȚIONÁL ~ă (~i, ~e) Care nu este rațional; contrar logicii; ilogic. ◊ Număr ~ număr care nu este egal cu câtul nici unei perechi de numere întregi. [Sil. -ți-o-] /<lat. irrationalis, fr. irrationnel

irațional a. 1. contrar rațiunii: teorie irațională; 2. Gram. care n’are rațiune de a fi: vocală irațională.

*iraționál, -ă adj. (lat. irrationalis). Contrar rațiuniĭ: purtare irațională. Mat. Se zice despre cantitățile care n’aŭ nicĭ o măsură comună cu unitatea, ca rădăcinile numerelor care nu-s pătrate perfecte. Adv. În mod irațional.

iraționál (-ți-o-) adj. m., pl. iraționáli; f. iraționálă, pl. iraționále

iraționál adj. m. rațional

irațional.

IRAȚIONÁL adj. v. absurd, ilogic, nelogic, nerațional, stupid.

irațional adj. v. ABSURD. ILOGIC. NELOGIC. NERAȚIONAL. STUPID.

Irațional ≠ rațional

irațională, valoare ~, valoare* rezultată din diviziunea (1) excepțională a duratelor* (triolet*, cvintolet*) etc. Termenul a fost împrumutat din matematică pentru a defini raportul dintre divizorul obișnuit al măsurilor* (2, cu multiplii săi, pentru cele binare*, 3, cu multiplii săi, pentru cele ternare*) și un divizor străin (5, 7, 9 etc.) apărut ocazional. Dar dacă trioletele, sextoletele*, septoletele* etc. dau într-adevăr raporturi iraționale (căci 2/3, 4/6, 4/7 nu pot fi exprimate prin fracții zecimale finite), în cazul duoletelor*, cvartoletelor* sau cvintoletelor, termenul de „irațional” e aplicat într-un mod arbitrar, raporturile create (3/2, 3/4, 4/5) fiind, matematic vorbind „raționale”.

IRAȚIONÁL, -Ă (< fr., lat.) adj. 1. Care e dincolo de limitele rațiunii; care nu e conform rațiunii. ♦ Contrar rațiunii, nerațional, ilogic; care nu poate fi înțeles cu ajutorul rațiunii. 2. (MAT.) Număr i. = număr real care nu poate fi scris sub forma unui raport de numere întregi. (de ex 2^1/2). ◊ Expresie i. = expresie algebrică ce conține radicali. Ex.: x^1/2 + y^1/2, x^1/2 -y. ◊ Ecuație i. = ecuație în care necunoscuta se află sub semnul radical. Ex.: x^1/2 + 2 = 3.