inzestrare sf [At: LEG. EC. PL. 83 / Pl: ~rari / E: inzestra] 1 Oferire de zestre unei fete cand se casatoreshte Si: inzestrat¹ (1). 2 Acordare a unui bun a unei surse de venituri etc. Si: inzestrat¹ (2). 3 Dotare a unei institutzii a unei intreprinderi etc. cu cele necesare Si: inzestrat¹ (3). 4 (Fig) Suma de calitatzi morale fizice etc. Si: inzestrat¹ (4). 5 (Inv) Raport fiduciar intre o femeie shi cel care ia asigurat bunuri o sursa de venit etc. Si: inzestrat¹ (5). 6 (Fig) Dotare a unei persoane cu anumite calitatzi Si: inzestrat¹. 7 (Fig) Talent nativ Si: inzestrat¹ (7). 8 (Ccr) Zestre. 9 (Fig) Impodobire.

INZESTRÁRE inzestrari s. f. Actziunea de a inzestra shi rezultatul ei. 1. Dotare a intreprinderilor cu cele necesare bunei lor organizari shi functzionari. Comitetele executive ale sfaturilor populare comunale raspund de inzestrarea ariilor cu cintare bascule saci. HOT. INGR. CULT. 12. 2. Fig. Suma de calitatzi capacitate. Am cunoscut... un om de o superioara inzestrare intelectuala. CARAGIALE O. III 236.

inzestra vt [At: PRAV. MOLD. 111/2 / V: (inv; cscj) ~ri / Pzi: ~rez (inv) ~estru / E: in + zestre] 1 (Ivp) A da zestre unei fete (cand se marita). 2 A acorda cuiva un bun o sursa de venituri etc. 3 A prevedea cu cele necesare o institutzie Si: a dota. 4 (Fig) A dota pe cineva cu anumite calitatzi. 5 (Fig) A impodobi.

INZESTRÁ inzestrez vb. I. Tranz. 1. A da zestre unei fete (cind se marita); a dota. Nu mei da mie fata asta omule? K eu tzioi inzestrao sha fi bine de ea. VLAHUTZA O. A. 498. ♦ A acorda un bun material o sursa de venituri etc. Ridicase el... minastirea Crinului cu hramul Troitzei shi o inzestrase cu multe podoabe shi avere mare. CARAGIALE O. III 87. 2. A prevedea (o intreprindere o institutzie o locuintza) cu cele necesare a procura obiecte necesare. Bucurinduse de sprijinul fratzesc al tzarii care construieshte comunismul tzarile de democratzie populara ishi inzestreaza industria lor cu tehnica cea mai inaintata. SCINTEIA 1953 nr. 2576. Ishi vor mari locuintza inzestrindo cit mai bine. SADOVEANU E. 27. ◊ (Glumetz) Dna Timotin a tzinut sa ma inzestreze cu tot ce trebuie shi nu trebuie unei calatorii. IBRAILEANU A. 137. 3. Fig. A dota (pe cineva) cu calitatzi morale fizice etc. Natural inzestrase cu un talent de orator de o putere irezistibila. CARAGIALE O. II 140.

A INZESTRÁ ~éz tranz. 1) A pune in posesia unui bun (material sau spiritual). ~ fiica la maritish. Natura la ~at cu talent. 2) (intreprinderi laboratoare etc.) A asigura (cu ceva) pentru a functziona normal; a dota. ~ o camera. /in + zestre

inzestrà v. 1. a da zestre; 2. fig. a gratifica a impodobi cu daruri sufleteshti: natura l’a inzestrat cu toate talentele.

inzestréz v. tr. (d. zestre; pv. adastrar). Daŭ zestre dotez: parintziĭ ishĭ inzestreaza fetele. Fig. Natura a inzestrato cu o mare frumusetza shi inteligentza.

inzestráre s. f. g.d. art. inzestrắrii; pl. inzestrắri

inzestráre s. f. g.d. art. inzestrarii; pl. inzestrari

inzestrá (a ~) vb. ind. prez. 3 inzestreáza

inzestrá vb. ind. prez. 1 sg. inzestréz 3 sg. shi pl. inzestreáza; conj. prez. 3 sg. shi pl. inzestréze

INZESTRÁRE s. 1. v. dotare. 2. dotare. (~ unei fete de maritat.) 3. v. aptitudine.

INZESTRARE s. 1. dotare dotatzie echipare prevedere utilare. (~ unei uzine cu cele necesare.) 2. dotare. (~ unei fete de maritat.) 3. aplecare aplicatzie aptitudine atractzie chemare dar har inclinare inclinatzie pornire predilectzie predispozitzie preferintza talent vocatzie (livr.) propensiune (pop.) tragere (inv.) aplecaciune plecare. (SHia demonstrat din plin ~ pentru...)

INZESTRÁ vb. 1. v. dota. 2. a dota (inv. shi pop.) a darui. (A ~ o fata de maritat.) 3. a dota (fig.) a impodobi. (Natura la ~ cu insushiri alese.)

INZESTRA vb. 1. a dota a echipa a prevedea a utila (inv.) a provedea. (A ~ uzina cu cele necesare.) 2. a dota (inv. shi pop.) a darui. (A ~ o fata de maritat.) 3. a dota (fig.) a impodobi. (Natura la ~ cu insushiri alese.)