INVOLÚTZIE involutzii s. f. 1. Modificare regresiva a unui organ sau a unui organism. ♦ P. gener. Proces de transformare regresiva de regres. 2. Proces fiziologic care consta in revenirea unui organ ce a suferit o marire de volum la dimensiunile pozitzia shi consistentza normale. Din fr. involution lat. involutio onis.

involutzie sf [At: PARHON B. 52 / V: (inv) ~iune / Pl: ~i / E: fr invohition lat involutio onis] 1 (Blg) Modificare regresiva a unui organ sau organism Si: involuare (1). 2 (Pgn) Proces de transformare regresiva Si: involuare (2). 3 Intoarcere in timp Si: involuare (3). 4 Proces fiziologic care consta in revenirea unui organ care a suferit o marire de volum la dimensiunile pozitzia shi consistentza normala Si: involuare (4). 5 (Ccr) Situatzie a unui organ intors la dimensiunea sa normala Si: involuare (5). 6 (Mat) Transformare biunivoca a unei multzimi in ea insashi. 7 (Mat) Omografie reciproca. 8 (Flz) Trecere de la eterogen la omogen de la multiplu la unitate. 9 (Glg) Ondulatzie a unor straturi subtziri de sedimente sau roci detritice care apar sub influentza actziunii inghetzului. corectata

INVOLÚTZIE involutzii s. f. 1. Modificare regresiva a unui organ sau a unui organism. ♦ P. gener. Proces de transformare regresiva de regres. 2. Proces fiziologic care consta in revenirea unui organ ce a suferit o marire de volum la dimensiunile pozitzia shi consistentza normala. Din fr. involution lat. involutio onis.

INVOLÚTZIE involutzii s. f. Transformarea regresiva a unui organ sau a organismului; revenire a unui organ sau a organismului la starea normala dupa ce se dezvoltase anormal in urma unei boli sau a unei stari organice exceptzionale.

INVOLÚTZIE s.f. 1. Transformare regresiva a unui organ sau organism. ♦ Revenire a unui organism la starea lui normala; situatzia unui organ intors inauntru. 3. (Mat.) Transformare biunivoca a unei multzimi in ea insashi; omografie reciproca. 4. (Fil.) Trecerea de la eterogen la omogen de la multiplu la unitate. 5. (Geol.) Ondulatzie a unor strate subtziri de sedimente sau roci detritice care apar sub influentza actziunii inghetzului. [Gen. iei var. involutziune s.f. / cf. fr. involution lat. involutio].

INVOLÚTZIE s. f. 1. transformare regresiva a unui tzesut organ sau organism. 2. revenire a unui organ la starea normala dupa o dezvoltare anormala in urma unei boli sau a unei stari organice exceptzionale. 3. (mat.) transformare biunivoca a unei multzimi in ea insashi. 4. (fil.) trecerea de la eterogen la omogen de la multiplu la unitate. 5. ondulatzie a unor straturi subtziri de sedimente sau roci detritice care apar sub influentza actziunii inghetzului. (< fr. involution lat. involutio)

INVOLÚTZIE ~i f. 1) Modificare regresiva; trecere la o treapta inferioara. 2) Proces de revenire a unui organ marit anterior (din cauza unei boli) la starea normala. [G.D. involutziei; Sil. tzie] /<fr. involution lat. involutio ~onis

involutziune sf vz involutzie

INVOLUTZIÚNE s.f. v. involutzie.

involútzie (tzie) s. f. art. involútzia (tzia) g.d. art. involútziei; pl. involútzii art. involútziile (tzii)

involútzie s. f. (sil. tzie) art. involútzia (sil. tzia) g.d. art. involútziei; pl. involútzii art. involútziile (sil. tzii)

INVOLÚTZIE s. v. regres.

INVOLUTZIE s. regres. (Proces de ~.)

Involutzie ≠ evolutzie