7 definiții pentru involutiv
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INVOLUTÍV, -Ă, involutivi, -e, adj. (Livr.) Cu caracter de involuție. – Din fr. involutif.
INVOLUTÍV, -Ă, involutivi, -e, adj. (Livr.) Cu caracter de involuție. – Din fr. involutif.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
involutiv, ~ă [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr involutif] 1-3 a (Liv) Care are caracter de involuție (1-3). 4-6 av În mod involutiv (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INVOLUTÍV, -Ă adj. Cu caracter de involuție. [< fr. involutif].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INVOLUTÍV, -Ă adj. cu caracter de involuție. (< fr. involutif)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INVOLÚTIV ~ă (~i, ~e) Care ține de involuție; propriu involuției. /<fr. involutif
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
involutív adj. m., pl. involutívi; f. sg. involutívă, pl. involutíve
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
Involutiv ≠ evolutiv
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
involutiv, involutivăadjectiv
- 1. Cu caracter de involuție. DEX '09 DEX '98 DNantonime: evolutiv
etimologie:
- involutif DEX '09 DEX '98 DN