involburare sf [At: SADOVEANU SAM. 1065/ Pl: ~rari / E: involbura] 1 Invartejire (2). 2 Provocare a unor vartejuri. 3 (Fig) Cuprindere din toate partzile. 4 (Fig) Tulburare.

INVOLBURÁRE involburari s. f. Actziunea de a (se) involbura; rotire mishcare in virtej. Alte involburari de flacari se zareau mai jos de Ruginoasa. REBREANU R. II 159.

INVOLBURÁ involburez vb. I. 1. Tranz. shi refl. (La pers. 3 despre ape furtuni etc.) A (se) mishca in vartejuri; a (se) invarteji. 2. Tranz. Fig. (Rar) A invalui a cuprinde a impresura. [Prez. ind. shi: invólbur] In + volbura.

involbura [At: MARIAN NU. 345 / Pzi: involbur ~rez / E: in + volbura] 12 vtr (La p 3; d. ape furtuni etc.) A (se) invarteji (23). 3 vt A face sa se invartejeasca. 4 vt (Fig ; rar) A cuprinde din toate partzile Si: a impresura a invalui. 56 vtr (Fig) A (se) tulbura.

INVOLBURÁ invólbur vb. I. 1. Tranz. shi refl. (La pers. 3 despre ape furtuni etc.) A (se) mishca in vartejuri; a (se) invarteji. 2. Tranz. Fig. (Rar) A invalui a cuprinde a impresura. [Prez. ind. shi: involburez] In + volbura.

INVOLBURÁ invólbur shi (mai rar) involburez vb. I. 1. Refl. (Numai la pers. 3 despre ape furtuni etc.) A se mishca in virtejuri; a se invirteji. Inaintea noastra... apa se iutzeshte shi se involbureaza. VLAHUTZA O. A. 415. ◊ Fig. Intrebarile raspunsurile glasurile strigatele se involburara in virtejuri k frunzele invirtite de vint. DUMITRIU N. 100. Involburinduse norodul se urni spre huditzi. SADOVEANU F. J. 17. Numai in rastimpuri cind doina se involbura k scapata dintro vijelie de patimi se simtzea k nui tinerel feciorul care cinta. AGIRBICEANU S. P. 17. ◊ Tranz. Visla tragea involburind apan pilnii mici. SANDUALDEA U. P. 102. 2. Tranz. Fig. (Rar) A invalui a cuprinde a impresura. Noi cei trimeshi ce stapinim Cuvintul... E timp sanvolburam cu el pamintul. TOMA C. V. 214.

A INVOLBURÁ ~éz tranz. 1) A face sa se involbureze. 2) fig. A cuprinde din toate partzile; a invalui. [SHi involbur] /in + volbura

A SE INVOLBURÁ pers. 3 se ~éaza intranz. (despre ape aer) A se mishca in vartejuri; a face volburi; a se invarteji. [SHi involbura] /in + volbura

involburà v. a se ridica in volbure.

invólbur shi éz a á v. tr. (d. volbura). Rostogolesc fac sa faca volburĭ (apa fumu colbu pinza): shivoaĭele involburasera virtoapele shi japshile (Chir. Granicerul). V. refl. Apa incepu sa se involbure. (Chir. VR. 1913 78 53). SHi volburez.

volburéz V. involburez.

involburáre s. f. g.d. art. involburắrii; pl. involburắri

involburáre s. f. g.d. art. involburarii; pl. involburari

involburá (a ~) vb. ind. prez. 3 involbureáza/invólbura

involburá vb. ind. prez. 3 sg. shi pl. invólbura/involbureáza

INVOLBURÁRE s. 1. invartejire zbatere (reg.) vartejuire. (~ marii.) 2. v. agitatzie.

INVOLBURARE s. 1. invirtejire zbatere (reg.) virtejuire. (~ marii.) 2. agitatzie clocot framintare freamat talazuire tumult vuiet zbatere zbucium zbuciumare (rar) zbuciumeala. (~ apelor vijelioase.)

INVOLBURÁ vb. 1. a (se) invarteji a (se) zbate (rar) a (se) invaltori (pop.) a (se) varteji (reg.) a (se) invoalbe a (se) vartejui. (Marea se ~.) 2. v. agita.

INVOLBURA vb. 1. a (se) invirteji a (se) zbate (rar) a (se) inviltori (pop.) a (se) virteji (reg.) a (se) invoalbe a (se) virtejui. (Marea se ~.) 2. a (se) agita a clocoti a (se) framinta a fremata a (se) zbate a (se) zbuciuma (inv. shi reg.) a salta (inv.) a (se) salbatici. (Apele crescute se ~ in matca.)