invoiala sf [At: NECULCE ap. LET. II 374/6 / P: ~voia~ / Pl: ~ieli (rar) ~iele (inv) ~le / E: invoi + eala] 1 Intzelegere prealabila Si: acord aranjament conventzie pact. 2 (Ie) A face (sau a cadea la) ~ A cadea de acord. 3 (Jur) Tranzactzie. 4 (La cumparaturi) Tocmeala. 5 (La angajarea unei munci) Acord asupra conditziilor de plata. 6 (Pex) Contract. 7 (Is) ~ agricola Contract agricol. 8 (Is) Legea ~ielilor agricole Lege votata de parlament dupa rascoalele tzaraneshti din 1907. 9 Conditzie. 10 Angajament. 11 Concordantza de opinii shi de caractere Si: intzelegere. 12 (Pop; ie) Mai bine varza acra cu ~ decat zahar dulce cu carteala Mai bine trai in saracie dar cu buna intzelegere decat in belshug cu cearta. 13 (Is) Buna ~ Angajament in urma convenirii de buna voie asupra unor conditzii. 14 (Jur) impacare la judecata. 15 (Inv) Concesie.

INVOIÁLA invoieli s. f. 1. Intzelegere invoire conventzie aranjament pact. Aceasta invoiala a oamenilor a se opri de la unele fapte fireshti shi pe altele a le face k sa poata trai impreuna se numeshte contract social. BALCESCU O. I 355. SHtii invoiala care o ai cu stapinul nostru. SHEZ. IX 68. ◊ Loc. adv. Prin buna invoiala = prin buna intzelegere. ◊ Expr. A face (sau a cadea a sta la) invoiala = a se invoi a se intzelege a fi de acord. Am fost silit sa stau la invoiala cu ea shi sai dau k bir tot al zecelea din copiii supushilor mei. EMINESCU N. 7. Sa facem intre noi o invoiala. ODOBESCU S. III 45. 2. Tirg tocmeala; p. ext. angajare contract. Astazi se hotarashte simbria shi se reinnoieshte invoiala cu stapinul. EMINESCU N. 141. ◊ (In orinduirea burghezomoshiereasca) Invoiala (agricola) = contract agricol cu caracter de exploatare intre moshier sau arendash shi tzaranii muncitori. Nau cu cine face invoielile k arendashii de páici sint mortzi. DUMITRIU N. 122. Miron Iuga lasase balta la Amara pregatirea invoielilor pentru munca paminturilor. REBREANU R. I 255. Invoielile agricole deshi sint obligatziuni de natura civila sint executate la nevoie de catre autoritatzi manu militari (= cu ajutorul armatei) k shi ashanumita in dreptul penal «munca silnica». CARAGIALE O. III 181. 3. (Rar) Permisie voie ingaduire.

INVOIÁLA ~iéli f. v. A INVOI. ◊ A cadea la ~ a se intzelege reciproc. Prin buna ~ prin intzelegere reciproca. /a invoi + suf. ~eala

invoĭála f. pl. ĭelĭ. Actziunea de a te invoi de a consimtzi contract conventziune pact. Hirtia care e scrisa aceasta invoĭala.

invoeala f. 1. intzelegere prealabila pact; 2. contract conventziune: invoieli agricole.

invoiála s. f. g.d. art. invoiélii; pl. invoiéli

invoiála s. f. g.d. art. invoiélii; pl. invoiéli

invoiala pl. invoieli

invoiala ieli.

INVOIÁLA s. 1. intzelegere (reg.) tocma (prin Ban.) pogoada (prin Olt. shi Ban.) pogodeala. (Au ajuns la ~ in privintza pretzului.) 2. v. intzelegere. 3. acord intzelegere vorba. (Asha nea fost ~?) 4. v. incuviintzare.

INVOIALA s. 1. intzelegere (reg.) tocma (prin Ban.) pogoada (prin Olt. shi Ban.) pogodeala. (Au ajuns la ~ in privintza pretzului.) 2. acord aranjament combinatzie contract conventzie intzelegere invoire legamint pact tranzactzie (inv. shi pop.) legatura (pop.) tirg tocmeala tocmire (prin Munt.) prinsoare (inv.) ashezamint cuvint simfonie sulf shart (arg.) shusta. (Conform ~...) 3. acord intzelegere vorba. (Asha nea fost ~?) 4. acord aprobare asentiment aviz consimtzamint consimtzire incuviintzare ingaduintza invoire permisiune voie vointza vrere (inv. shi reg.) poslushanie slobozenie (Mold. shi Bucov.) pozvolenie (inv.) concurs pozvol sfat volnicie. (Nu se face nimic fara ~ lui.)

INVOIÁLA (< invoi) s. f. 1. Intzelegere invoire aranjament. 2. Targ tocmeala. ♦ Invoieli agricole = (in Romania intre 1866 shi 1945) contracte incheiate intre marii proprietari pe de o parte shi tzaranii lipsitzi de pamant sau cu pamant putzin pe de alta parte la luarea in arenda de catre aceshtia din urma a unor parcele de pamant cu conditzia platzii unei arenzi sau la angajarea tzaranilor la munci pe moshie cu inventarul lor; tocmeli agricole.