optziuni
  • info

10 definitzii pentru inviorator

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

INVIORATÓR OÁRE invioratori oare adj. Care invioreaza care insufletzeshte; care imbarbateaza. [Pr.: vio] Inviora + suf. ator.

INVIORATÓR OÁRE invioratori oare adj. Care invioreaza care insufletzeshte; care imbarbateaza. [Pr.: vio] Inviora + suf. ator.

inviorator ~oare a vz inviorator

inviorator ~oare a [At: SANDUALDEA U. P. 101/ V: ~rat~ / P: ~vio~ / Pl: ~i ~oare / E: inviora + (a)tor)] 1 Care da viatza. 2 Care face sa fie mai vioi. 3 Care trezeshte din amortzeala. 4 Care face pe cineva sashi revina in simtziri. 5 Care inveseleshte. 6 Care imbarbateaza. 7 Care improspateaza.

INVIORATÓR OÁRE invioratori oare adj. Care invioreaza care da putere viatza veselie; care insufletzeshte improspateaza. Un fior de bucurie o framintare invioratoare trecu prin inimi. AGIRBICEANU S. P. 30. In clipele acelea invioratoare ale luminatului de ziua apa parea presarata cu pulbere de pietre nestimate. SANDUALDEA U. P. 101. Pronuntzat: vio.

INVIORATÓR ~oáre (~óri ~oáre) Care invioreaza; care da inviorare. Racoare ~oare. /a inviora + suf. ~ator

inviorator a. care reda vieatza.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

invioratór (vio) adj. m. pl. invioratóri; f. sg. shi pl. invioratoáre

invioratór adj. m. (sil. vio) pl. invioratóri; f. sg. shi pl. invioratoáre

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

INVIORATÓR adj. v. insufletzitor.

INVIORATOR adj. insufletzitor. (O atmosfera ~.)

Intrare: inviorator
inviorator adjectiv
  • silabatzie: in-vi-o- info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inviorator
  • ‑nviorator
  • invioratorul
  • invioratoru‑
  • ‑nvioratorul
  • ‑nvioratoru‑
  • invioratoare
  • ‑nvioratoare
  • invioratoarea
  • ‑nvioratoarea
plural
  • invioratori
  • ‑nvioratori
  • invioratorii
  • ‑nvioratorii
  • invioratoare
  • ‑nvioratoare
  • invioratoarele
  • ‑nvioratoarele
genitiv-dativ singular
  • inviorator
  • ‑nviorator
  • invioratorului
  • ‑nvioratorului
  • invioratoare
  • ‑nvioratoare
  • invioratoarei
  • ‑nvioratoarei
plural
  • invioratori
  • ‑nvioratori
  • invioratorilor
  • ‑nvioratorilor
  • invioratoare
  • ‑nvioratoare
  • invioratoarelor
  • ‑nvioratoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

inviorator, invioratoareadjectiv

  • 1. Care invioreaza care insufletzeshte; care imbarbateaza. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: insufletzitor
    • format_quote Un fior de bucurie o framintare invioratoare trecu prin inimi. AGIRBICEANU S. P. 30. DLRLC
    • format_quote In clipele acelea invioratoare ale luminatului de ziua apa parea presarata cu pulbere de pietre nestimate. SANDUALDEA U. P. 101. DLRLC
etimologie:
  • Inviora + sufix ator. DEX '09 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.