7 definiții pentru investigare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INVESTIGÁRE, investigări, s. f. Acțiunea de a investiga și rezultatul ei; investigație. – V. investiga.
INVESTIGÁRE, investigări, s. f. Acțiunea de a investiga și rezultatul ei; investigație. – V. investiga.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
investigare sf [At: SBIERA, F. S. 294 / Pl: ~gări / E: investiga] Investigație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INVESTIGÁRE s.f. Acțiunea de a investiga și rezultatul ei; investigație. [< investiga].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*investigațiúne f. (lat. in-vestigátio, -ónis). Cercetare, urmărire: poliția a început investigațĭunile pentru descoperirea hoților. – Și -áție și -are.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
investigáre s. f., pl. investigări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
INVESTIGÁRE s. 1. v. analiză. 2. investigație, (fig.) sondaj, sondare. (~ în opinia publică.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INVESTIGARE s. 1. analizare, analiză, cercetare, examen, examinare, investigație, studiere, studiu, (pop.) cercare, (înv.) răspicare, (fig.) explorare. (O serioasă ~ a problemelor.) 2. investigație, (fig.) sondaj, sondare. (~ în opinia publică.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
investigare, investigărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a investiga și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: investigație
etimologie:
- investiga DEX '09 DEX '98 DN