invershunare sf [At: NEGRUZZI S. I 115 / V: ~vier~ ~vir~ / Pl: ~nari / E: invershuna] 1 Indarjire. 2 Intaratare. 3 Furie. 4 Patima. 5 (Fig) Dorintza aprinsa shi vie. 6 Intensificare a unor stari sufleteshti.

INVERSHUNÁRE invershunari s. f. Actziunea de a se invershuna shi rezultatul ei; intaritare pornire patimasha minie; p. ext. hotarire neclintita. A intzeles invershunarea muncitorului sa nu piarda o palma din ogor scurmindul stropindul ingrashindul shi storcind toata vlaga din el. C. PETRESCU A. 392. In vocea shi cuvintele lui suna un fel de invershunare. ARGHEZI P. T. 58. Grigore nu mai voia sa se amestece vazind invershunarea batrinului. REBREANU R. I 86. ◊ Loc. adv. Cu invershunare = a) cu furie cu minie; cu patima patimash. Puteam numiri defaimatoare In gindul meu satzi iscodesc SHi te uram cu nvershunare Te blestemam caci te iubesc. EMINESCU O. I 212; b) cu hotarire neclintita; ferm indirjit. Se opuse cu invershunare tuturor planurilor. CAMILAR TEM. 218. Varianta: inviershunáre (ODOBESCU S. III 18) s. f.

invershunáre f. pl. arĭ. Actziunea de a te invershuna mare furie. In vest invĭe.

invershuna [At: ECONOMIA 196/15 / V: ~vier~ ~vir~ (reg) ingher~ / Pzi: ~nez / E: cf mg verseny] 12 vtr (A face sa devina sau) a deveni necrutzator neinduplecat Si: a (se) indarji. 3 vr (D. stari sufleteshti) A se aprinde. 4 vt A intarata pe cineva impotriva altcuiva. 5 vt A excita. 6 vr (Reg; d. scroafa) A intra in calduri.

inviershunare sf vz invershunare

INVERSHUNÁ invershunez vb. I. Refl. A se indirji a se porni neinduplecat a actziona cu o furie sporita; p. ext. a deveni mai hotarit. Vintul se invershuna navalind peste oameni k zalud. V. ROM. noiembrie 1953 157. Cu cit se loveshte de piedici mai multe cu atit se invershuneaza shi se caleshte. C. PETRESCU C. V. 149. Se invershuna so achizitzioneze cu orice sacrificii. REBREANU R. I 255. ◊ Tranz. In tot aceleashi chipuri traieshten totzi natura: Nenduiosheaza mila nenvershuneaza ura. NECULUTZA TZ. D. 55.

A INVERSHUNÁ ~éz tranz. A face sa se invershuneze. /in + ung. vershun

A SE INVERSHUNÁ ma ~éz intranz. A actziona cu darzenie sporita; a deveni mai aprig; a se indarji; a se incrancena. /in + ung. vershun

inviershunare f. furie indaratnica. [Vechiurom. viershun poate fortza lupta (sensul e obscur la Dosofteiu) = ung. VERSÉNY lupta].

invershunéz (est) shi invĭershunéz (vest) (lat. *inversionare [d. invérsio ónis 1. inversiune 2. transpozitziune 3. ironie]. Cp. cu cashunez tushinez vĭershun). Infuriĭ grozav fac sa persiste in furie: vorba asta la invershunat tare. V. refl. Ma infuriĭ grozav: soldatziĭ invershuninduse aŭ tras o salva in multzime. Persist in indaratnicie: el se invershuna sa inainteze dar puterile il parasira.

invershunáre s. f. g.d. art. invershunắrii; pl. invershunắri

invershunáre s. f. g.d art. invershunarii; pl. invershunari

invershuná (a ~) vb. ind. prez. 3 invershuneáza

invershuná vb. ind. prez. 1 sg. invershunéz 3 sg. shi pl. invershuneáza

INVERSHUNÁRE s. 1. indarjire (livr.) obstinatzie (rar) indarjeala. (E deo ~ condamnabila.) 2. v. darzenie. 3. v. furie.

INVERSHUNARE s. 1. indirjire (livr.) obstinatzie (rar) indirjeala. (E deo ~ condamnabila.) 2. dirzenie indirjire. (~ unei dispute sportive.) 3. furie minie (rar) infuriere (pop. shi fam.) naduf (pop.) indracire nabadai (pl.) obida otzareala otzarire (inv. shi reg.) scirba (reg.) navirlii (pl.) pandalii (pl.) (inv.) toana (fig.) turbare. (Un om plin de ~.)

INVERSHUNÁ vb. 1. a se indarji (livr.) a se obstina (pop.) a se natangi. (Ce teai ~ asha pe el?) 2. v. infuria. 3. v. indarji.

INVERSHUNA vb. 1. a se indirji (livr.) a se obstina (pop.) a se natingi. (Ce teai ~ asha pe el?) 2. a (se) indirji a (se) infuria a (se) intarita. (Nul mai ~.) 3. a se indirji a se intetzi. (Disputa sa ~.)