inveninat¹ sn [At: POLIZU / V: (reg) ~erin~ / Pl: ~uri / E: invenina] 16 Inveninare (16). 7 (Fig) Intaratare. 8 Enervare.

inveninat² ~a a [At: CANTEMIR HR. 22/8 / V: (reg) ~erin~ ~vini~ / Pl: ~atzi ~e / E: invenina] 1 Care contzine venin Si: otravit². 2 (Fig) Plin de amaraciune Si: amarat mahnit. 3 (Fig) Plin de ura shi invidie Si: veninos. 4 (Fig) Plin de suparare Si: infuriat intaratat suparat.

INVENINÁTA inveninatzi te adj. 1. Care are venin purtator de venin otravit. Mincarile puteau fi inveninate. C. PETRESCU R. DR. 8. Ast boier prin rautate Intrece gadini shopirle shi napirci inveninate. HASDEU R. V. 65. Deun sharpenveninat I se iarta un pacat! ALECSANDRI P. P. 217. 2. Fig. Plin de ura inrait. Mezinul ia aruncat moshneagului o privire inveninata. SADOVEANU N. P. 145. O femeie prea grozava dinaintemi sa ivit Cu fatza inveninata shi cu veshmintul cernit. CONACHI P. 182. Varianta: veninát a (POPA V. 137 DRAGHICI R. 46 SHEZ. IV 133) adj.

invenina [At: PISCUPESCU O. 42/13 / V: (reg) ~erina ~vini~ / Pzi: ~nez (inv) ~nin / E: in + venin cf lat invenenare] 1 vt A face k ceva sa devina otravitor din cauza veninului Si: a otravi (reg) a inverunasha. 23 vtr (Fig) (A face sa devina sau) a deveni neplacut greu de suportat Si: a (se) inrautatzi. 45 vtr (Fig) A (se) umple de suparare Si: a (se) infuria. 67 vtr A (se) umple de invidie de ura. 89 vtr Fig) A (se) umple de amaraciune Si: a (se) amari a (se) mahni.

venina v [At: CM II 311 / Pzi: ~nez 3 shi (ivr) venina / E: venin] 1 vt (Ivp) A inocula venin (1) intrun organism prin contactul cu o planta sau prin mushcatura respectiv intzepatura unui animal. 2 vt (Ivp) A otravi cu venin (7). 3 (Inv) A face sa devina otravitor. 4 (Inv; fig) A inrautatzi. 5 (Inv; fig) A face sa devina greu de suportat. 67 vtr (Ivp; fig) A (se) supara. 89 vtr (Inv; fig) A (se) mania.

veninat ~a a [At: CORESI EV. 202 / Pl: ~atzi ~e / E: venina] 13 (Irg) Veninos (13). 4 (Fig; d. oameni) Rau. 5 (Fig; d. oameni) Dushmanos. 6 (Fig; d. manifestari stari etc. ale oamenilor) Care tradeaza rautate. 7 (Fig; d. manifestari stari etc. ale oamenilor) Care este determinat de rautate. 8 (Fig; d. manifestari stari etc. ale oamenilor) Care este expresia dushmaniei a urii. 910 (Irg; d. lichide substantze etc.) Veninos (910). 11 (Inv; d. fiintze) Otravit cu venin (7). 12 (D. rani; in descantece) Infectat. 13 (D. boli; in descantece) Care provoaca infectzie.

INVENINÁ inveninez vb. I. Tranz. 1. A omori cu ajutorul veninului; a otravi. Temete de paserea dracului caci no potzi invenina... cunoashte otrava. SADOVEANU D. P. 42. ♦ A vicia umplind de venin facind sa contzina venin. In capatul padurii ne ashteapta un balaor groaznic care invenineaza vazduhul cu suflarea lui. POPESCU B. II 17. ◊ Refl. Fig. Sint bolnav de inima shi de ficat shi daca ma turbura cineva mi se invenineaza singele. SADOVEANU M. C. 18. 2. Fig. A face k o situatzie sa devina neplacuta greu de suportat plina de amaraciuni. Rogojinaru deshi avea replica gata k sa nu mai invenineze lucrurile se multzumi sa mormaie ceva in farfuria lui. REBREANU R. I 41. Aducereaminte a celor doisprezece coconashi il supara neincetat shi i invenina toate placerile. NEGRUZZI S. I 87. ♦ (Cu privire la persoane) A face sa simta chinuri sufleteshti; a amari a inrai. Mereu ma invenineaza shi ma impunge k mam maritat cu taicatau. DUMITRIU N. 42. Varianta: veniná (ISPIRESCU L. 396 PANN P. V. I 122 PISCUPESCU O. 42) vb. I.

VENINÁ vb. I v. invenina.

VENINÁT A adj. v. inveninat.

A INVENINÁ ~éz tranz. 1) A face sa se invenineze. 2) rar (substantze produse alimentare sau agricole etc.) A trata cu venin; a otravi. 3) fig. A umple de venin de amaraciune; a otravi. 4) inv. A ucide cu venin; a otravi. /<lat. invenerare

A SE INVENINÁ ma ~éz intranz. 1) (despre persoane) A se umple de venin; a deveni veninos. 2) fig. (despre situatzii ambiantze etc.) A deveni insuportabil. /<lat. invenerare

inveninà v. 1. a da venin; 2. a lua venin. [Lat. VENENARE].

inveninéz v. tr. (d. venin k lat. venenare d. venenum venin; it. velenare pv. cat. enverinar fr. envenimer sp. pg. envenenar). Daŭ venin otravesc intoxic: tutunu invenineaza organizmu. Fig. Stric sufletu cu mincĭunĭ: demagogiĭ invenineaza poporu. Vechĭ shi veninéz.

veninát néz V. inveninez.

inveninát adj. m. pl. inveninátzi; f. sg. invenináta pl. invenináte

inveniná (a ~) vb. ind. prez. 3 invenineáza

inveniná vb. ind. prez. 1 sg. inveninéz 3 sg. shi pl. invenineáza

INVENINÁT adj. v. otravit.

INVENINAT adj. otravit (inv. shi reg.) topsicat.

INVENINÁ vb. v. otravi.

INVENINA vb. a (se) otravi (pop.) a (se) venina a (se) verenosha (inv. shi reg.) a (se) topsica (inv.) a (se) adapa.