inveli [At: DOSOFTEI ap. TDRG / V: ~vali (rar) ~voli / Pzi: ~lesc shi (rar) inval / E: cf slv валити] 12 vtr A (se) acoperi cu ceva. 3 vt (Reg) A imbrobodi mireasa k pe o nevasta. 4 vt (Reg; if invali; ie) A ~ o fata A lua de nevasta o fata urmand k nunta sa aiba loc dupa intoarcerea feciorului din armata. 5 vt A acoperi o casa cu tzigla cu tabla etc. 6 vt A acoperi coperta unui caiet sau a unei cartzi cu hartie material plastic etc. Si: a imbraca. 7 vt A acoperi focul jarul etc. cu pamant sau cu cenusha pentru al face sa arda mocnit. 8 vt (Pop; ie) K shi pisica: sapa shi ~leshte O persoana fatzarnica ishi ascunde faptele rele. 9 vt (Rar) A astupa o groapa cu pamant. 1011 vtr (Fig; d. cer) A (se) acoperi cu nori ceatza etc. 12 vr (Ie) Cand se ~leshte ziua cu noaptea Pe inserate. 13 vt A infashura urzeala pe sulul dinapoi al razboiului de tzesut. 14 vt Reg) A trece o tzesatura din lana prin piua. 1516 vtr A (se) infashura in ceva. 17 vt (Pfm; ie) Rogojina nu te ~leshte O unealta rea nu poate servi bine.

INVELÍ invelesc vb. IV. Tranz. 1. (Urmat de determinari introduse prin prep. «cu») A acoperi; (urmat de determinari introduse prin prep. «in») a infashura. A invelit copilul cu plapuma. A invelit pachetul in hirtie. ▭ Ofitzerul de cuart invelit in mantaua de ploaie controleaza cercetator busola. BART S. M. 16. A intilnit doi tineri calari care se indreptau in fuga cailor spre dealul Catalinei din care a cunoscut pe Dragomir curteanul iar pe celalalt nu la putut videa fiind invelit cu mantaua. NEGRUZZI S. I 108. ◊ Fig. [Boul] porneshte cu pashi grei se apropie de stapin pina cind il inveleshte in umbra trupului lui trudit k intro pinza racoroasa. GIRLEANU L. 39. (Fara determinare) Soarele e galben noriil invelesc Riurile albe in singe roshesc. BOLINTINEANU O. 10. ◊ Refl. De foame ar fi cear fi Dar nam cu ce manveli. JARNÍKBIRSEANU D. 464. (Cu pronuntzare regionala) FatFrumos ishi spala fatza in baia de lacrimi apoi invalinduse in mantaua ce io tzasuse... se culca. EMINESCU N. 29. ♦ (Cu privire la cartzi sau caiete) A acoperi scoartzele cu hirtie; a imbraca. 2. (Cu privire la case) A acoperi cu tzigla tabla etc. Casa noastra e invelita cu shindrila. STANCU D. 295. Casele invalite cu argint... stralucea la soare. ISPIRESCU L. 300. 3. (Cu privire la foc) A acoperi cu un strat de pamint de cenusha etc. pentru a face sa arda mocnit; a invalui. Focul envelit pe vatra Iar opaitzeleau murit SHi prin satul adormit Doar vrun cinen somn mai latra Ragushit. COSHBUC P. I 48.

A INVELÍ ~ésc tranz. 1) A acoperi cu ceva de asupra sau de jur imprejur. 2) (urzeala) A infashura pe sulul dinapoi al razboiului de tzesut. /in + sl. valiti

invelì v. 1. a pune sau intinde deasupra sau pe margini: a inveli casa patul focul; 2. a infashura. [V. val: lit. a acoperi cu un val].

invalésc (est) shi invelésc (vest) v. tr. (in shi vsl. valiti a invali a invalui a invalatuci d. valŭ val unda. V. na shi pravalesc valatuc). Acoper: zapada invaleshte pamintu a invali un bolnav cu plapoma. Invalatucesc infashor: nishte manushĭ invalite intr’o hirtie. V. refl. Ma acoper (cu plapoma).

invelésc lísh litoare V. inval.

invelí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. invelésc imperf. 3 sg. inveleá; conj. prez. 3 sa inveleásca

invelí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. invelésc imperf. 3 sg. inveleá; conj. prez. 3 sg. shi pl. inveleásca

inveli

invelesc.

INVELÍ vb. 1. a (se) acoperi a (se) infashura (inv. shi pop.) a (se) coperi a (se) infashura (pop.) a (se) invalui (inv. shi reg.) a (se) astruca. (Sa ~ cu plapuma.) 2. v. imbraca.

INVELI vb. 1. a (se) acoperi a (se) infashura (inv. shi pop.) a (se) coperi (pop.) a (se) invalui (inv. shi reg.) a (se) astruca. (Sa ~ cu plapuma shi sa culcat.) 2. a (se) acoperi a (se) imbraca (inv. shi pop.) a (se) coperi. (A ~ o carte.)

A (se) inveli ≠ a (se) dezveli

A inveli ≠ a dezveli

invelí (invelésc invelít) vb. 1. A infashura. 2. A acoperi a pune ceva deasupra. 3. A umple. 4. A infashura urzeala pe sulul razboiului. 5. A da la piua. Var. invali. Mr. anvalescu anvalire megl. anváles anvaliri. Sl. valiti (Cihac II 106; DAR) cf. val shi bg. valjam. Acceptziile apar shi in sl. shi se explica toate plecinduse de la ideea de baza aceea de „sul”. Der. din lat. *invelāre (Meyer Alb. St. IV 105) nu este posibila. Der. invelitoare (var. invelitura) s. f. (ceea ce serveshte la invelit sau acoperit; husa; cuvertura patura; capac; acoperish); invelish s. n. (obiect care serveshte la invelit; capac; husa; acoperish); invelit adj. (acoperit; pieptanat; captushit; batut in piua; rotofei).