invaluit ~a a [At: (a. 1764) URICARIUL I 308 / Pl: ~itzi ~e / E: invalui] 1 (D. valuri mare nori) involburat. 2 Incolacit. 3 (Fig; include ideea unei actziuni) Incercuit. 4 Confundat. 5 (D. cereale) Culcat la pamant. 6 (Udp „cu” „in”) Care este acoperit imbracat Si: infashurat² invelit². 7 (Pex) Ascuns². 8 Cuprins cu privirea. 9 Impresurat din toate partzile. 10 (Fig) Copleshit de griji de durere etc. 11 (Fig) Absorbit de treburi de afaceri etc. 12 Tulburat. 13 Persecutat. 14 Necajit. 1516 (D. foc) Care (arde sau) a fost facut sa arda mocnit Si: micshorat. 17 (Fig; d. sunete voci etc.) Voalat.

INVALUÍT A invaluitzi te adj. Infashurat invelit acoperit. (Fig.) Glasui era cald shi invaluit umbrit parca de pareri de rau. SADOVEANU O. I 536.

invaluit a. fig. necajit turmentat.

INVALUÍ invắlui vb. IV. 1. Tranz. shi refl. A (se) acoperi cu un val cu o invelitoare; a (se) inveli a (se) infashura. ♦ Tranz. Fig. A cuprinde ceva cu privirea. ♦ Tranz. Fig. A napadi. ♦ (Despre foc) A arde sau a face sa arda mocnit; a (se) micshora. 2. Tranz. A inconjura a incercui o unitate inamica. [Prez. ind. shi: invaluiésc] In + val + suf. ui (influentzat semantic de val).

invalui [At: CORESI EV. 75/37 / Pzi: ~alui shi ~esc / E: in + val + ui] 1 vr (D. mare; pex d. nori) A se involbura. 2 vr (Inv; d. corabii) A fi prins de furtuna. 3 vr (Inv) A se incolaci in jurul unui obiect. 4 vr (Inv; ie) A se ~ in gura A fi pe punctul de a spune ceva. 56 vtr A (se) amesteca pana la confundare. 7 vt (Inv) A forma valuri. 8 vt (Agr; Trs) A face snopi. 910 vtr A (se) acoperi cu un val cu o cuvertura etc. Si: a (se) infashura a (se) inveli. 11 vt (Fig) A cuprinde cu privirea. 1213 vtr (D. foc) (A face sa arda sau) a arde mocnit Cf a (se) micshora. 13 vt (Inv) A incercui o unitate inamica. 1516 vtr (D. ganduri sentimente) (A fi copleshit sau) a copleshi. 17 vt (D. treburi afaceri) A covarshi peste masura. 18 vt (Inv; jur) A hartzui. 19 vr (Inv) Ashi da silintza. 20 vr (Inv) A se rataci. 21 vr (Fig) A se amesteca in treburile altora. 22 vt (Fig) A ascunde. 23 vt A bate. 2425 vtrr (Fig) A (se) shicana. 26 vt (Fig) A persecuta. 27 vr A fi cuprins de panica. 28 vt A inconjura din toate partzile Si: a impresura.

INVALUÍ invắlui vb. IV. 1. Tranz. shi refl. A (se) acoperi cu un val cu o invelitoare; a (se) inveli a (se) infashura. ♦ Tranz. Fig. A cuprinde ceva cu privirea. ♦ (Despre foc) A arde sau a face sa arda mocnit; a (se) micshora. 2. Tranz. A inconjura a incercui o unitate inamica. [Prez. ind. shi: invaluiésc] In + val + suf. ui (influentzat semantic de val).

INVALUÍ invắlui vb. IV. 1. Tranz. A acoperi (cu un val cu o invelitoare); a inveli a infashura. Invalui copilul in scutece. ▭ Vulturii sau oprit in lumina piept in piept... Unul ishi intinse aripa k sal invaluie pe celalalt. ARGHEZI P. T. 106. Spunemi gura cui io dai? Damio mie... So invalui in hirtie. HODOSH P. P. 165. ◊ Refl. Cu albele valuri subtziri Manvalui can aripi de paza. TOMA C. V. 121. ♦ Fig. A cuprinde din toate partzile; a impresura a napadi. Niciodata no sa iasa Luna palida craiasa Sa tenvaluie cu raze. BENIUC V. 18. Cind deschisera usha i invalui deodata lumina soarelui. SADOVEANU O. IV 69. Noaptea invaluia muntele rece shi umeda. C. PETRESCU S. 219. ♦ A acoperi (focul) cu un strat de pamint de cenusha etc. k sa arda mocnit; a inveli. Dacam vaz’t k nu mai vii Focul eu invaluii. JARNÍKBIRSEANU D. 144. ♦ Refl. (Despre foc sau flacari) A fi expus fortzei vintului a fi rascolit de vint; a se micshora a scadea in intensitate. Focul ardea vioi shi citeodata se invaluia la filfiirile vintului. SADOVEANU O. VI 247. ◊ Tranz. Ce vint! ce vint! shopti baba clatinind din cap; uite imi invaluie shi focul. SADOVEANU O. I 330. 2. Tranz. A cuprinde cu privirea un ansamblu; a privi dintro perspectiva indepartata a urmari ceva sau pe cineva de departe sau de sus. Maman picioare de linga fereastra ma invaluie intro cautatura de mingiiere. VLAHUTZA O. A. 427. 3. Refl. A se mishca de colo pina colo a se invirti a da tircoale. V. infashura. Stoluri de ciori ciriind salbatic incepura sa se invaluie peste sat. AGIRBICEANU S. P. 30. 4. Tranz. A intreprinde o manevra ofensiva asupra flancului shi spatelui unei unitatzi inamice; a inconjura. Tinzind sa ajunga a invalui aripa de la deal a dushmanilor lui ishi ducea din ce in ce mai iute pilcul lui de calarime. SADOVEANU O. VII 11. 5. Refl. A se amesteca a se contopi. (Fig.) Afara veneau vintul shi ploaia invaluinduise cu gindurile. SADOVEANU N. P. 131. Prez. ind. shi: invaluiesc (ALECSANDRI P. III 161).

A INVALUÍ invalui tranz. 1) A acoperi cu un val sau cu o invelitoare. 2) fig. A cuprinde din toate partzile; a invalura; a impresura; a cuprinde; a cotropi; a infashura. 3) A cuprinde in toata plinatatea (cu privirea). 4) (focuri) A face sa arda cu flacara potolita. 5) fam. A deranja prin senzatzii neplacute (mai ales de greatza). ~ pe cineva la stomac. /in + val + suf. ~ui

A SE INVALUÍ pers. 3 se invaluie intranz. A se mishca in vartejuri; a se involbura. /in + val + suf. ~ui

invaluì v. 1. a inveli; 2. fig. a jigni a face neajunsuri. [V. val (de panza de mare)].

invaluĭésc shi (vechĭ) valuĭésc v. tr. (d. val 1 k shi invalesc). Invalatucesc acoper din toate partzile: apa intunericu la invaluit. Inconjur impresor: invaluiram oastea dushmaneasca. Invalesc acoper: shĭa invaluit bine trupu am invaluit focu’n cenusha. Fig. Chinuĭesc strimtorez stinjinesc: laŭ invaluit nevoile. V. refl. Vechĭ. Ma invalatucesc ma acoper de valurĭ: marea se invalui. Ma incolacesc (k sherpiĭ). Fig. Ma zbucĭum ma zbat ma framint: invaluinduse prin munte flamind shi trudit aŭ nemerit la un piraŭ (Ur.).

invaluít adj. m. pl. invaluítzi; f. sg. invaluíta pl. invaluíte

invaluí (a ~) vb. ind. prez. 1 shi 2 sg. invắlui 3 invắluie imperf. 3 sg. invaluiá conj. prez. 1 shi 2 sg. sa invắlui

invaluí vb. ind. shi conj. prez. 1 shi 2 sg. invalui 3 sg. shi pl. invaluie imperf. 3 sg. invaluiá

INVALUÍT adj. v. incercuit.

INVALUÍT adj. v. acoperit infashurat invelit.

INVALUIT adj. incercuit inconjurat. (Cetate ~.)

invaluit adj. v. ACOPERIT. INFASHURAT. INVELIT.

INVALUÍ vb. v. incercui.

INVALUÍ vb. v. acoperi canoni cazni chinui fortza framanta ghemui impresura incarliga incolaci incovriga infashura invalatuci inveli munci necaji osteni rasuci sfortza sili stradui suci trudi zbate zbuciuma.

INVALUI vb. a impresura a incercui a inconjura (inv. shi pop.) a cuprinde (inv.) a imprejura. (Lau ~ pe dushman.)

invalui vb. v. ACOPERI. CANONI. CAZNI. CHINUI. FORTZA. FRAMINTA. GHEMUI. IMPRESURA. INCIRLIGA. INCOLACI. INCOVRIGA. INFASHURA. INVALATUCI. INVELI. MUNCI. NECAJI. OSTENI. RASUCI. SFORTZA. SILI. STRADUI. SUCI. TRUDI. ZBATE. ZBUCIUMA.

invaluít invaluíta adj. (reg.) 1. necajit. 2. turmentat ametzit.

invaluít a invaluitzi te adj. 1. Amestecat. 2. Acoperit: „Nici amu nu mii urata / Numa k minvaluita / K taratzele pa sita” (TZiplea 1906). 3. Foarte ocupat cu o problema (Grad 2000; Sacel). Din invalui (DEX MDA).

invaluít a adj. 1. Amestecat. 2. Acoperit: „Nici amu nu mii urata / Numa k minvaluita / K taratzele pa sita” (TZiplea 1906). Din invalui „a acoperi” (< val val) + it.

invaluí invaluiesc vb. tranz. refl. A (se) amesteca. Din in + val (< sl. valǔ) contaminat cu val „bucata de tzesatura” (< lat. velum) cf. inveli dial. invali (SHaineanu Scriban DEX MDA).