12 definitzii pentru intrigant (s.m.)

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

INTRIGÁNT A intrigantzi te s. m. shi f. adj. (Persoana) care face sau baga intrigi (1). Din fr. intrigant.

INTRIGÁNT A intrigantzi te s. m. shi f. adj. (Persoana) care face sau baga intrigi (1). Din fr. intrigant.

intrigant ~a smf a [At: BUDAIDELEANU TZ. 386 / Pl: ~ntzi ~e / E: fr intrigant] 12 (Persoana) care face sau baga intrigi (1) Si: (nob) intrigash.

INTRIGÁNT A intrigantzi te s. m. shi f. Persoana careia i place sa faca intrigi (1) bagind zizanie intre oameni. Acest intrigant face fel de fel de mishelii. CARAGIALE O. III 14. Strivi acest furnicar de intrigantzi. NEGRUZZI S. I 275. Curteni adeca... intrigantzi care shtiu pe monarh asha de bine al purta. BUDAIDELEANU TZ. 357. ◊ (Adjectival) Fals intrigant shiret ar fi fost periculos daca natura nu iar fi refuzat mijloacele intelectuale. BOLINTINEANU O. 414. ♦ Tip de erou negativ intro piesa de teatru. Intrigantul umbla ce umbla patru acte da rindul dar in sfirshit in actul al cincilea i se infunda shi lui. CARAGIALE O. III 228.

INTRIGÁNT A s.m. shi f. Cel care face intrigi (1). [Cf. fr. intrigant it. intrigante].

INTRIGÁNT A adj. s. m. f. (cel) care face intrigi (1). (< fr. intrigant)

INTRIGÁNT ~ta (~tzi ~te) shi substantival (despre persoane) Care face intrigi (pentru ashi atinge scopurile). /<fr. intrigant

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

intrigánt adj. m. s. m. pl. intrigántzi; adj. f. s. f. intrigánta pl. intrigánte

intrigánt s. m. adj. m. pl. intrigántzi; f. sg. intrigánta pl. intrigánte

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

INTRIGÁNT adj. s. (inv.) uneltitor zavistios zavistnic zavistuitor (fam. fig.) sforar.

INTRIGANT adj. s. (inv.) uneltitor zavistios zavistnic zavistuitor (fam. fig.) sforar.

Dictzionare de argou

Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.

INTRIGANT fitiligiu manevrant pastilar sforar.

Intrare: intrigant (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intrigant
  • intrigantul
  • intrigantu‑
plural
  • intrigantzi
  • intrigantzii
genitiv-dativ singular
  • intrigant
  • intrigantului
plural
  • intrigantzi
  • intrigantzilor
vocativ singular
  • intrigantule
  • intrigante
plural
  • intrigantzilor
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

intrigant, intrigantzisubstantiv masculin
intriganta, intrigantesubstantiv feminin

  • 1. (Persoana) care face sau baga intrigi (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Acest intrigant face fel de fel de mishelii. CARAGIALE O. III 14. DLRLC
    • format_quote Strivi acest furnicar de intrigantzi. NEGRUZZI S. I 275. DLRLC
    • format_quote Curteni adeca... intrigantzi care shtiu pe monarh asha de bine al purta. BUDAIDELEANU TZ. 357. DLRLC
    • format_quote Fals intrigant shiret ar fi fost periculos daca natura nu iar fi refuzat mijloacele intelectuale. BOLINTINEANU O. 414. DLRLC
    • 1.1. Tip de erou negativ intro piesa de teatru. DLRLC
      • format_quote Intrigantul umbla ce umbla patru acte da rindul dar in sfirshit in actul al cincilea i se infunda shi lui. CARAGIALE O. III 228. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.