opțiuni
  • info

12 definiții pentru intrigant (s.m.)

din care

Explicative DEX

INTRIGÁNT, -Ă, intriganți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care face sau bagă intrigi (1). – Din fr. intrigant.

INTRIGÁNT, -Ă, intriganți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care face sau bagă intrigi (1). – Din fr. intrigant.

intrigant, ~ă smf, a [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 386 / Pl: ~nți, ~e / E: fr intrigant] 1-2 (Persoană) care face sau bagă intrigi (1) Si: (nob) intrigaș.

INTRIGÁNT, -Ă, intriganți, -te, s. m. și f. Persoană căreia îi place să facă intrigi (1), băgînd zîzanie între oameni. Acest intrigant face fel de fel de mișelii. CARAGIALE, O. III 14. Strivi acest furnicar de intriganți. NEGRUZZI, S. I 275. Curteni, adecă... intriganți, care știu pe monarh așa de bine a-l purta. BUDAI-DELEANU, Ț. 357. ◊ (Adjectival) Fals, intrigant, șiret, ar fi fost periculos dacă natura nu i-ar fi refuzat mijloacele intelectuale. BOLINTINEANU, O. 414. ♦ Tip de erou negativ într-o piesă de teatru. Intrigantul umblă ce umblă, patru acte d-a rîndul, dar în sfîrșit, în actul al cincilea, i se înfundă și lui. CARAGIALE, O. III 228.

INTRIGÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care face intrigi (1). [Cf. fr. intrigant, it. intrigante].

INTRIGÁNT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care face intrigi (1). (< fr. intrigant)

INTRIGÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care face intrigi (pentru a-și atinge scopurile). /<fr. intrigant

intrigant m. cel ce face intrigi.

Ortografice DOOM

intrigánt adj. m., s. m., pl. intrigánți; adj. f., s. f. intrigántă, pl. intrigánte

intrigánt s. m., adj. m., pl. intrigánți; f. sg. intrigántă, pl. intrigánte

Relaționale

INTRIGÁNT adj., s. (înv.) uneltitor, zavistios, zavistnic, zavistuitor, (fam. fig.) sforar.

INTRIGANT adj., s. (înv.) uneltitor, zavistios, zavistnic, zavistuitor, (fam. fig.) sforar.

Argou

INTRIGANT fitiligiu, manevrant, pastilar, sforar.

Intrare: intrigant (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intrigant
  • intrigantul
  • intrigantu‑
plural
  • intriganți
  • intriganții
genitiv-dativ singular
  • intrigant
  • intrigantului
plural
  • intriganți
  • intriganților
vocativ singular
  • intrigantule
  • intrigante
plural
  • intriganților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

intrigant, intriganțisubstantiv masculin
intrigantă, intrigantesubstantiv feminin

  • 1. (Persoană) care face sau bagă intrigi (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: sforar uneltitor zavistios zavistnic zavistuitor
    • format_quote Acest intrigant face fel de fel de mișelii. CARAGIALE, O. III 14. DLRLC
    • format_quote Strivi acest furnicar de intriganți. NEGRUZZI, S. I 275. DLRLC
    • format_quote Curteni, adecă... intriganți, care știu pe monarh așa de bine a-l purta. BUDAI-DELEANU, Ț. 357. DLRLC
    • format_quote Fals, intrigant, șiret, ar fi fost periculos dacă natura nu i-ar fi refuzat mijloacele intelectuale. BOLINTINEANU, O. 414. DLRLC
    • 1.1. Tip de erou negativ într-o piesă de teatru. DLRLC
      • format_quote Intrigantul umblă ce umblă, patru acte d-a rîndul, dar în sfîrșit, în actul al cincilea, i se înfundă și lui. CARAGIALE, O. III 228. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.