7 definitzii pentru intregitor
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
INTREGITÓR OÁRE intregitori oare adj. Care intregeshte care completeaza. Intregi + suf. tor.
INTREGITÓR OÁRE intregitori oare adj. Care intregeshte care completeaza. Intregi + suf. tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
intregitor ~oare smf a [At: IORGA L. II 73 / Pl: ~i ~oare / E: intregi + (i)tor] 12 (Persoana) care completeaza. 34 (Persoana) care reface unitatea a ceva. 56 (Persoana) care recompune ceva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
INTREGITÓR OÁRE intregitori oare adj. Care intregeshte care completeaza.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
intregitór adj. m. pl. intregitóri; f. sg. shi pl. intregitoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
intregitór adj. m. pl. intregitóri; f. sg. shi pl. intregitoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
INTREGITÓR adj. v. suplimentar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
INTREGITOR adj. complementar subsidiar suplimentar (rar) complinitor. (Lamuriri ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
intregitor, intregitoareadjectiv
- 1. Care intregeshte care completeaza. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- Intregi + sufix tor. DEX '09 DEX '98
Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.