optziuni

4 definitzii pentru intrecut (adj.)

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

intrecut2 ~a a [At: ADAM SAM. II 160 / Pl: ~utzi ~e / E: intrece] 1 (SHfg) Ramas in urma. 2 Depashit in mers. 3 Care sa dovedit inferior fatza de altcineva intr o anumita privintza. 45 (D. bunuri) Din care (exista sau) cineva detzine mai mult decat este necesar. 6 (D. limite) Depashit. 78 Care este depashit de altcineva intro competitzie prin (calitatzi sau) performantze. 910 Care a indeplinit o actziune mai putzin bine (decat altcineva sau) decat sine insushi. 11 Mofturos. 12 Implinit cu prisosintza. 13 (Pex) Mai mare decat trebuie.

INTRECÚT ~ta (~tzi ~te) v. A INTRECE. ◊ Pe ~te luanduse la intrecere; intrecanduse care mai de care. /v. a intrece

intrecut a. shi adv. mai mult decat trebue: lemne sunt de ajuns shi de intrecut in padure CR.; pe intrecute care care: se luara la goana pe intrecute.

intrecút a adj. Lasat in urma. Pe intrecute intrecindute luindute la intrecere: autoriĭ scriaŭ pe intrecute.

Intrare: intrecut (adj.)
intrecut1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intrecut
  • ‑ntrecut
  • intrecutul
  • intrecutu‑
  • ‑ntrecutul
  • ‑ntrecutu‑
  • intrecuta
  • ‑ntrecuta
  • intrecuta
  • ‑ntrecuta
plural
  • intrecutzi
  • ‑ntrecutzi
  • intrecutzii
  • ‑ntrecutzii
  • intrecute
  • ‑ntrecute
  • intrecutele
  • ‑ntrecutele
genitiv-dativ singular
  • intrecut
  • ‑ntrecut
  • intrecutului
  • ‑ntrecutului
  • intrecute
  • ‑ntrecute
  • intrecutei
  • ‑ntrecutei
plural
  • intrecutzi
  • ‑ntrecutzi
  • intrecutzilor
  • ‑ntrecutzilor
  • intrecute
  • ‑ntrecute
  • intrecutelor
  • ‑ntrecutelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)