intransigentza sf [At: C. PETRESCU I. III 67 / Pl: ~tze / E: fr intransigeance] 1 Calitate a celui intransigent. 23 (Atitudine sau) purtare intransigenta care nu admite compromisuri sau nu face concesii. corectata

INTRANSIGÉNTZA s. f. Insushirea de a fi intransigent; atitudine care nu admite compromisuri sau concilieri. Partidul educa pe comunishti shi pe totzi oamenii muncii in spiritul intransigentzei shi fermitatzii in lupta impotriva dushmanilor interni shi externi. SCINTEIA 1953 nr. 2605.

INTRANSIGÉNTZA s.f. Atitudine necrutzatoare lipsita de compromisuri; neinduplecare. [Cf. fr. intransigeance it. intransigenza].

INTRANSIGÉNTZA s. f. atitudine necrutzatoare refuz al compromisurilor. (< fr. intransigeance it. intransigenza)

INTRANSIGÉNTZA f. 1) Caracter intransigent. 2) Atitudine intransigenta. [G.D. intransigentzei] /<fr. intransigence it. intransigenza

*intransigéntza f. pl. e (d. transigentza). Caracteru de a fi intransigent.

intransigéntza s. f. g.d. art. intransigéntzei

intransigéntza s. f. g.d. art. intrasigéntzei

intransigentza

INTRANSIGÉNTZA s. 1. v. hotarare. 2. v. severitate.

INTRANSIGENTZA s. 1. dirzenie fermitate hotarire neclintire neinduplecare nestramutare neshovaire statornicie (livr.) decizie. (inv.) nepreget (fig.) inflexibilitate. 2. asprime constringere rigoare rigurozitate severitate strashnicie strictetze (inv.) strashnicire (fig.) duritate. (~ regimului de internat.)