14 definitzii pentru intocmit

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

intocmit ~a a [At: MINEIUL (1776) 64 1/2 / V: ~ogm~ / Pl: ~itzi ~e / E: intocmi] 1 Facut intocmai cum trebuie. 2 Ashezat frumos in ordine Si: aranjat oranduit. 3 Elaborat. 4 Proiectat. 5 Format. 6 Dispus intrun anumit fel Si: potrivit. 7 Organizat. 8 (D. versuri) Compus. 9 Maiestrit. 10 (D. o minciuna) Ticluit. 11 (Nob) Abil.

INTOCMÍ intocmesc vb. IV. Tranz. A elabora a alcatui1. ♦ A face a constitui; a organiza. Cf. intocmai shi tocmai.

INTOCMÍ intocmesc vb. IV. Tranz. A elabora a alcatui1. ♦ A face a constitui; a organiza. Cf. intocmai shi tocmai.

intocmi [At: VACARESCUL IST. 248 / V: ~ogmi / Pzi: ~mesc / E: cf intocmai] 12 vtr A (se) asheza frumos in ordine Si: a (se) aranja a (se) orandui a (se) organiza. 3 vt A face un plan Si: a proiecta. 4 vt A elabora. 5 vt A constitui (1). 67 vtr A (se) construi. 89 vtr A (se) dispune (ceva) intrun anumit fel Si: a (se) potrivi. 10 vt (Nob) A asemana. 11 vt A face intocmai cum trebuie.

INTOCMÍ intocmesc vb. IV. Tranz. 1. A elabora a alcatui a compune. Au intocmit shi un scurt procesverbal al erorilor indreptate. BARANGA I. 206. Ashazate la masa shi intocmeshte o lista. VORNIC P. 191. Alexandru Ipsilant... a tras... in tzarai citziva oameni invatzatzi care ia insarcinat a intocmi acea condica. ODOBESCU S. I 272. ♦ A pregati a injgheba a face. El shia intocmit toate actele de calatorie. BART S. M. 33. Din acestea cata vinatorii sashi intocmeasca culcush shi cina. ODOBESCU S. III 18. SHia intocmit tot salashul. TEODORESCU P. P. 116. ◊ Fig. Cauza noastrai pacea shi linishtea poporului viatza asta care neo intocmim singuri. V. ROM. noiembrie 1953 156. Cite mia dat amorul minuturi ceasuri bune la un loc adunate cu voi sa sempreune SHi din toate o scurta viatza santocmesc. ALEXANDRESCU P. 45. 2. A pune la cale; a organiza a aranja. In fund sta inchisa o gospodarie bine intocmita. SADOVEANU B. 206. Toate le intocmesc eu dupa vrerea voastra. ISPIRESCU L. 78. Constitutzia viitoare sa intocmeasca un stat de cetatzeni liberi shi egali sau deopotriva unii cu altzii fara domnie shi boierie. BALCESCU O. I 351. ◊ Refl. pas. La pogorirea turmelor se intocmeau nuntzi. CAMILAR T. 48. ◊ Refl. De nevoie e k rominii sa se intocmeasca in republica democratica. BALCESCU O. I 351. 3. (Neobishnuit) A forma a constitui. Societatea de fatza era intocmita din vreo zece persoane. BOLINTINEANU O. 414. Mii shi milioane ce intocmesc obshtea de rind a rominimii. ODOBESCU S. III 546.

A INTOCMÍ ~ésc tranz. 1) A face sa ia fiintza shi sa capete fortza definitiva; a alcatui; a elabora. ~ un proiect (sau un plan). ~ actele. 2) A pune la cale temeinic pe baze trainice. ~ o gospodarie. /in + a tocmi

intocmì v. a dispune a organiza: retragerea se intocmeshte in figura unui coltz BALC. [V. tocmì].

intocmésc v. tr. (d. tocmaĭ). Formez ashez dispun organizez: a intocmi un negotz un plan o lege. Arm. Ashez in linie (in opoz. cu coloana): a intocmi escadronu.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

intocmít adj. m. pl. intocmítzi; f. sg. intocmíta pl. intocmíte

intocmí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. intocmésc imperf. 3 sg. intocmeá; conj. prez. 3 sa intocmeásca

intocmí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. intocmésc imperf. 3 sg. intocmeá; conj. prez. 3 sg. shi pl. intocmeásca

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

INTOCMÍ vb. 1. v. crea. 2. v. redacta. 3. v. dresa. 4. v. alcatui. 5. v. aranja. 6. a fixa a hotari a institui a orandui a randui a stabili a statornici (inv.) a asheza a lega a politici a scoate a scorni a tocmi. (A ~ un impozit.)

INTOCMÍ vb. v. alcatui compune constitui forma.

INTOCMI vb. 1. a alcatui a compune a crea a elabora a realiza a redacta a scrie (inv.) a izvodi a redija a tocmi. (A ~ o opera valoroasa.) 2. a alcatui a compune a concepe a elabora a face a formula a redacta. (El a ~ raportul.) 3. a dresa a redacta. (A ~ un act un procesverbal.) 4. a alcatui a concepe a plasmui a realiza (fig.) a urzi. (A ~ o colectzie de folclor.) 5. a aranja a asheza a clasa a clasifica a dispune a distribui a grupa a impartzi a ordona a organiza a orindui a potrivi a pune a repartiza a rindui a sistematiza (pop.) a chiti (inv.) a drege a tocmi. (~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 6. a fixa a hotari a institui a orindui a rindui a stabili a statornici (inv.) a asheza a lega a politici a scoate a scorni a tocmi. (A ~ un impozit.)

intocmi vb. v. ALCATUI. COMPUNE. CONSTITUI. FORMA.

Intrare: intocmit
intocmit adjectiv
adjectiv (A2)
Participiu "a intocmi".
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intocmit
  • ‑ntocmit
  • intocmitul
  • intocmitu‑
  • ‑ntocmitul
  • ‑ntocmitu‑
  • intocmita
  • ‑ntocmita
  • intocmita
  • ‑ntocmita
plural
  • intocmitzi
  • ‑ntocmitzi
  • intocmitzii
  • ‑ntocmitzii
  • intocmite
  • ‑ntocmite
  • intocmitele
  • ‑ntocmitele
genitiv-dativ singular
  • intocmit
  • ‑ntocmit
  • intocmitului
  • ‑ntocmitului
  • intocmite
  • ‑ntocmite
  • intocmitei
  • ‑ntocmitei
plural
  • intocmitzi
  • ‑ntocmitzi
  • intocmitzilor
  • ‑ntocmitzilor
  • intocmite
  • ‑ntocmite
  • intocmitelor
  • ‑ntocmitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)