INTENȚIONÁT, -Ă, intenționați, -te, adj. Cu intenție, cu un anumit gând; anume plănuit, voit, deliberat. ◊ Expr. Bine (sau rău) intenționat = (despre oameni) cu intenții, cu planuri bune (sau rele). [Pr.: -ți-o-] – V. intenționa. Cf. fr. intentionné.

intenționat, ~ă [At: ODOBESCU, S. III, 343 / P: ~ți-o~ / Pl: ~ați, ~e / E: intenționa] 1 a Care are o intenție (1) oarecare Si: intențional (2). 2 a Care este făcut cu un anumit scop Si: intențional (3). 3-4 a (D. oameni; îe) Bine (sau rău) ~ Cu intenții (bune sau) rele. 5 av Dinadins.

INTENȚIONÁT, -Ă, intenționați, -te, adj. Cu intenție, cu un anumit gând; anume plănuit, voit, deliberat. ◊ Expr. Bine (sau rău) intenționat = (despre oameni) cu intenții bune (sau rele), urmărind scopuri bune (sau rele). [Pr.: -ți-o-] – V. intenționa. Cf. fr. intentionné.

INTENȚIONÁT, -Ă, intenționați, -te, adj. Cu intenție, cu un anumit gînd; plănuit, voit. V. premeditat. După ce a fost strecurată din retortă în retortă, minuțios, cu mari și intenționate întîrzieri, apa țîșnește de sub fruntea acestui craniu, cu tîmple albe de calcar. BOGZA, C. O. 82. ◊ (Despre persoane, numai în expr.) Bine (sau rău) intenționat = cu intenții bune (sau rele), cu gînduri bune (sau rele). Din miniștrii respectivi... alții, mai ageri, dar și mai rău intenționați, au falsificat și au călcat în picioare tot ce nu corespundea cu tendențele lor. ODOBESCU, S. III 343. - Pronunțat: -ți-o-.

INTENȚIONÁT, -Ă adj. Cu intenție, anume plănuit. ◊ Bine (sau rău) intenționat = cu intenții bune (sau rele). [< intenționa].

INTENȚIONÁT, -Ă adj. cu atenție, voit, anume plănuit. ♦ bine (sau rău) ~ = cu intenții bune (sau rele). (< intenționa)

INTENȚIONÁT ~tă (~ți, ~te) și adverbial Care se face cu o anumită intenție; cu premeditare; expres. /v. a intenționa

*intenționát, -ă adj. (fr. intentionné). Care are o intențiune: bine, răŭ intenționat. Adv. Într’adins, cu scop, cu intențiune: a-țĭ schimba drumu intenționat.

intenționát adj. m. (sil. -ți-o-), pl. intenționáți; f. sg. intenționátă, pl. intenționáte

INTENȚIONÁT adj., adv. 1. adj., adv. deliberat, voit, liber-consimțit, (rar) precugetat. (O acțiune ~; a procedat ~ astfel.) 2. adv. v. anume.

INTENȚIONAT adj., adv. 1. adj., adv. deliberat, voit, liber-consimțit, (rar) precugetat. (O acțiune ~; a procedat ~ astfel.) 2. adv. anume, dinadins, expres, înadins, special. (A procedat ~ în acest sens.)

Intenționat ≠ involuntar, neintenționat