INSTRAINÁRE s. f. Actziunea de a (se) instraina shi rezultatul ei. ♦ (Rel.) Actziunea calugarului care paraseshte deliberat viatza sociala pentru a se consacra definitiv in manastire sau in pustnicie rugaciunii shi slujirii lui Dumnezeu. [Pr.: strai. Var.: instreináre s. f.] V. instraina.

instrainare sf [At: CORESI EV. 206/1 / V: ~rei~ strei~ / Pl: ~nari / E: instraina] 1 Alienare de cineva sau de ceva Si: instrainat¹ (1). 2 Trimitere departe de casa la studii Si: instrainat¹ (2). 3 Silire a cuiva sa plece de undeva Si: instrainat¹ (3). 4 Parasire a familiei a locului de nashtere de reshedintza stabilinduse in alta parte Si: instrainat¹ (4). 5 Indepartare de caracterul natzional Si: instrainat¹ (5). Cf cosmopolitism. 6 Petrecere intrun loc strain Si: instrainat¹ (6). 7 Prefacatorie. 8 Trecere altcuiva prin vanzare prin daruire a stapanirii asupra unui lucru Si: instrainat¹ (8). 9 Pierdere a unui bun material Si: instrainat¹ (9). 10 Sustragere. 11 (Fig) Indepartare sufleteasca Si: instrainat¹ (11). 12 (Fig) Pierdere a afectziunii a simpatiei cuiva Si: instrainat¹ (12).

INSTRAINÁRE s. f. Actziunea de a (se) instraina shi rezultatul ei. [Pr.: strai. Var.: instreináre s. f.] V. instraina.

INSTRAINÁRE s. f. Actziunea de a (se) instraina shi rezultatul ei. 1. Indepartare de locul nashterii sau al domiciliului permanent; pribegie exil. Instrainarea noastra este hotarita cine shtie pentru cita vreme! CREANGA A. 125. De pe plaiunstrainarii... Vad o pasare voioasa. ALECSANDRI P. A. 86. 2. Intrerupere a unor legaturi strinse cu cineva; racire a relatziilor; raceala indiferentza. Timp de patruzeci shi mai bine de ani nam avut cu nici unul nici o cearta nici o instrainare. GALACTION O. I 18. Zaharia Duhu petrolistul milionar shi maniac fostul cautator de comori il privi cu un fel de instrainare. C. PETRESCU A. 308. 3. Pierderea caracterului natzional. Se shtie k unul din capetele de acuzatzie care i se aduceau era «instrainarea» faptul k a scris o serie de poezii in limba franceza. V. ROM. noiembrie 1953 316. Pe vremea lui C. Negruzzi primejdia instrainarii in limba shi literatura era mai mare. IBRAILEANU SP. CR. 101. 4. (Jur.) Transmiterea unui drept sau a unui lucru in proprietatea altei persoane. ♦ Furt. Pronuntzat: strai. Varianta: instreináre s. f.

instrainare f. Jur. transferarea unei proprietatzi: instrainarea bunurilor Statului.

instraina [At: PRAV. MOLD. 755 / V: ~rei~ ~riena ~rii~ ~ri~ (cscj) ~reini / Pzi: ~nez / E: in + strain] 12 vtr (A face sa devina sau) a deveni strain de cineva sau de ceva. 3 vt A trimite departe de casa la studii. 4 vt (Pex) A sili sa plece. 5 vr Ashi parasi familia locul de nashtere de reshedintza stabilinduse in alta parte Si: a se exila a se expatria. 6 vi A petrece intrun loc strain. 7 vr A se preface. 8 vt A trece altcuiva prin vanzare daruire stapanirea unui lucru. 9 vt A pierde un bun material. 10 vr (Inv) A ajunge pe maini straine. 11 vt A sustrage. 12 vr (Fig) A se indeparta sufleteshte. 13 vr (Fig) A pierde afectziunea simpatia cuiva.

instreina v vz instraina

instreinare sf vz instrainare

INSTRAINÁ instrainez vb. I. 1. Refl. (De obicei urmat de determinari introduse prin prep. «de») Ashi parasi familia locul de reshedintza sau de nashtere stabilinduse in alta parte shi rupinduse de viatza de pina atunci; a se departa sufleteshte de cei de care era legat. Biata maica simtzea k iar va raminea singura shi uitata k puiul se instraineaza. SADOVEANU O. I 271. Na vrut sa se instraineze de pe locurile unde sa nascut shi a imbatrinit. REBREANU R. I 150. ♦ Tranz. A face pe cineva sa se indeparteze de ceva. Doua strofe... vom mai transcrie... caci urmarea pina la sfirshit ne instraineaza cu totul de viatza vinatorilor. ODOBESCU S. III 89. 2. Tranz. (Jur.) A transmite (prin vinzare) un drept de proprietate sau alt drept. Partea din stinga drumului a fost cea dintii instrainata din paminturile familiei. Un strabunic a inzestrat cu ea o fata. REBREANU R. I 71. ◊ Absol. Dumneata ai cumparat. Dinshii au cumparat... Eu am instrainat in deplina stapinire a facultatzilor mele. C. PETRESCU A. 336. ♦ A sustrage a fura. Cei care instraineaza bunuri obshteshti sint pedepsitzi de lege. Pronuntzat: strai. Prez. ind. shi: (rar) instraín (JARNÍKBIRSEANU D. 201). Varianta: instreiná vb. I.

A INSTRAINÁ ~éz tranz. 1) A face sa se instraineze. 2) jur. A face sa intre in posesia altcuiva prin cedarea oficiala a dreptului de proprietate; a aliena. 3) (bunuri materiale) A lua pe ascuns shi pe nedrept; a fura; a sustrage. [Sil. instrai] /in + strain

A SE INSTRAINÁ ma ~éz intranz. 1) A deveni strain (sufleteshte). 2) A se asheza cu traiul in alta parte despartzinduse de bashtina shi de cei apropiatzi. /in + strain

instrainà v. 1. a face strain a departa dela sine: a instrainat o parte din avere; 2. a se expatria.

instrainéz v. tr. (d. strain). Alienez fac strain (dind orĭ vinzind): a instraina averea parinteasca. V. refl. Ma fac strain ma departez cu trupu saŭ cu inima: nu te instraina de patrie! SHi streinez shi instreinez (Munt.). Vechĭ shi astrainez shi astriinez.

instraináre (strai) s. f. g.d. art. instrainắrii

instraináre s. f. (sil. strai) g.d. art. instrainarii; pl. instrainari

instrainá (a ~) (strai) vb. ind. prez. 3 instraineáza

instrainá vb. (sil. strai) ind. prez. 1 sg. instrainéz 3 sg. shi pl. instraineáza

INSTRAINÁRE s. (JUR.) alienare. (~ unui bun.)

INSTRAINÁRE s. v. emigrare emigratzie expatriere pribegie.

INSTRAINARE s. (JUR.) alienare. (~ unui bun.)

instrainare s. v. EMIGRARE. EMIGRATZIE. EXPATRIERE. PRIBEGIE.

INSTRAINÁ vb. 1. (inv. shi reg.) a (se) straina. (Sau ~ de casele lor.) 2. a se departa a se indeparta. (De ce teai ~ de noi?) 3. (JUR.) a aliena. (A ~ un bun.)

INSTRAINÁ vb. v. emigra expatria pribegi.

INSTRAINA vb. 1. (inv. shi reg.) a (se) straina. (Sau ~ de casele lor.) 2. a se departa a se indeparta. (De ce teai ~ de noi?) 3. (JUR.) a aliena. (A ~ un bun.)

instraina vb. v. EMIGRA. EXPATRIA. PRIBEGI.

INSTRAINÁRE (< instraina) s. f. 1. Actziunea de a (se) instraina. 2. (Dr.) Transmitere prin act juridic ori prin efectul legii a dreptului de proprietate sau a altor drepturi; alienare. 3. (FILOZ.) Notziune care inglobeaza diferite fenomene de dezumanizare caracteristice societatzii contemporane; transformarea produselor activitatzii omeneshti inclusiv a relatziilor shi institutziilor sociale in fortze reificate straine shi ostile omului; depersonalizarea oamenilor izolarea indivizilor unii de altzii shi a individului de societate denaturarea relatziilor personale prin puterea banilor a rangurilor sociale reprezentarea iluzorie denaturata a realitatzii etc.; alienare. 4. (REL.) Actziunea calugarului care paraseshte deliberat viatza sociala shi renuntza la drepturile sale civile pentru a se consacra definitiv in manastire sau in pustnicie rugaciunii shi slujirii lui Dumnezeu.