6 definiții pentru instaurație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INSTAURÁȚIE s. f. (Rar) Instaurare; întemeiere. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. instauration.
INSTAURÁȚIE s. f. (Rar) Instaurare; întemeiere. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. instauration.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
instaurație sf [At: DA ms / Pl: ~ii / E: fr instauration, it instaurazione] 1-2 (Rar) Instaurare (1-2). 3 (Est) Act prin care se constituie o operă de artă ca realitate originală, inexistentă înaintea creației artistice.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INSTAURÁȚIE s.f. Instaurare. ♦ (Estet.) Act prin care se constituie o operă de artă ca realitate originală, inexistentă înaintea creației artistice. [Pron. -sta-u-, gen. -iei, var. instaurațiune s.f. / < fr. instauration].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INSTAURÁȚIE s. f. instaurare. (< fr. instauration)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INSTAURAȚIÚNE s.f. v. instaurație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
instauráție s. f., g.-d. art. instauráției
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
instaurațiesubstantiv feminin
- 1. Instaurare, întemeiere. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: instaurare întemeiere
- 2. Act prin care se constituie o operă de artă ca realitate originală, inexistentă înaintea creației artistice. DN
etimologie:
- instauration DEX '09 DEX '98 DN