18 definitzii pentru instarit

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

INSTARÍT A instaritzi te adj. Cu stare bogat avut chivernisit. V. instari.

INSTARÍT A instaritzi te adj. Cu stare bogat avut chivernisit. V. instari.

instarit ~a a [At: I. IONESCU D. 380 / Pl: ~itzi ~e / E: instari] Bogat.

INSTARÍT A instaritzi te adj. Cu stare bogat avut. Gospodarie colectiva instarita.

INSTARÍ instaresc vb. IV. Refl. shi tranz. A (se) imbogatzi. In + stare.

INSTARÍ instaresc vb. IV. Refl. shi tranz. A (se) imbogatzi. In + stare.

instari vtr [At: I. IONESCU D. 179 / Pzi: ~esc / E: in + stare] 12 A (se) imbogatzi.

INSTARÍ instaresc vb. IV. Refl. A se imbogatzi a se inavutzi a face stare. In citziva ani mash instari cu bani mash tot acatza de poalele boierilor pin’ ce mash incuiba frumos in arhontologhie. ALECSANDRI T. 1328.

A INSTARÍ ~ésc tranz. rar A face sa se instareasca; a inavutzi. [Sil. insta] /in + stare

A SE INSTARÍ ma ~ésc intranz. A deveni bogat; a acumula bunuri materiale in cantitatzi mari; a se inavutzi. /in + stare

instarì v. a capata stare a se inavutzi.

instarésc v. tr. (d. stare avere). Imbogatzesc inavutzesc. V. refl. Ma imbogatzesc.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

instarí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. instarésc imperf. 3 sg. instareá; conj. prez. 3 sa instareásca

instarí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. instarésc imperf. 3 sg. instareá; conj. prez. 3 sg. shi pl. instareásca

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

INSTARÍT adj. 1. v. bogat. 2. avut bogat situat (pop.) chiabur cuprins (reg.) banos (Transilv.) gazdac (prin Munt.) taxidit. (TZaran ~.)

INSTARIT adj. 1. bogat capatuit chivernisit imbogatzit inavutzit pricopsit (pop. shi depr.) ajuns. (Un om ~.) 2. avut bogat situat (pop.) chiabur cuprins (reg.) banos (Transilv.) gazdac (prin Munt.) taxidit. (TZaran ~.)

INSTARI vb. a se ajunge a se capatui a se chivernisi a se imbogatzi a se inavutzi a parveni a se pricopsi. (Sa ~ prin mijloace necinstite.)

Intrare: instarit
instarit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • instarit
  • ‑nstarit
  • instaritul
  • instaritu‑
  • ‑nstaritul
  • ‑nstaritu‑
  • instarita
  • ‑nstarita
  • instarita
  • ‑nstarita
plural
  • instaritzi
  • ‑nstaritzi
  • instaritzii
  • ‑nstaritzii
  • instarite
  • ‑nstarite
  • instaritele
  • ‑nstaritele
genitiv-dativ singular
  • instarit
  • ‑nstarit
  • instaritului
  • ‑nstaritului
  • instarite
  • ‑nstarite
  • instaritei
  • ‑nstaritei
plural
  • instaritzi
  • ‑nstaritzi
  • instaritzilor
  • ‑nstaritzilor
  • instarite
  • ‑nstarite
  • instaritelor
  • ‑nstaritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

instari, instarescverb

  • 1. A (se) imbogatzi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote In citziva ani mash instari cu bani mash tot acatza de poalele boierilor pin’ ce mash incuiba frumos in arhontologhie. ALECSANDRI T. 1328. DLRLC
etimologie:
  • In + stare DEX '09 DEX '98

instarit, instaritaadjectiv

etimologie:
  • vezi instari DEX '09 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.