INSOMNÍE, insomnii, s. f. Tulburare a mecanismului de reglare a centrului nervos somn-veghe, care determină reducerea duratei și a profunzimii somnului și care este întâlnită în astenii, boli psihice, nevroze etc. – Din fr. insomnie.

insomnie sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ii / E: lat insomnia, fr insomnie] 1 (Med) Tulburare a mecanismului de reglare a centrului nervos somn-veghe, care se manifestă prin lipsă de somn sau prin reducere a duratei și a profunzimii somnului și care este întâlnită în astenii, boli psihice, nevroze etc. 2 (Pgn) Lipsă de somn.

INSOMNÍE, insomnii, s. f. Tulburare a mecanismului de reglare a centrului nervos somn-veghe, care se manifestă prin lipsă de somn sau prin reducerea duratei și a profunzimii somnului și care este întâlnită în astenii, boli psihice, nevroze etc. – Din fr. insomnie.

INSOMNÍE, insomnii, s. f. Stare bolnăvicioasă care se manifestă prin lipsă de somn. Se strîngea în camera friguroasă ca într-o cavernă, muncit de insomnie. C. PETRESCU, Î. II 158. Eu stau la foc, trudit de insomnie, Ascult cum bate ploaia în obloane. IOSIF, P. 20. Îmi spuse, cu un ton important, despre un plan al lui de reorganizare socială, la care se gîndește și care-i dă nopți de insomnie și dureri de cap ucigașe. VLAHUȚĂ, O. A. II 99.

INSOMNÍE s.f.. Stare bolnăvicioasă care se manifestă prin lipsă de somn; agripnie. [Gen. -iei. / < fr. insomnie, lat. insomnia].

INSOMNÍE s. f. lipsă de somn; agripnie. (< fr. insomnie, lat. insomnia)

INSOMNÍE ~i f. Stare de tulburare a organismului, caracterizată prin absența totală a somnului sau prin reducerea duratei și a profunzimii lui. [G.-D. insomniei] /<fr. insomnie, lat. insomnia

insomnie f. lipsă de somn.

*insomníe f. (fr. insomnie, d. lat. insómnia). Nesomn, nedormire: cine bea cafea multă are insomnie.

insomníe s. f., art. insomnía, g.-d. art. insomníei; pl. insomníi

insomníe s. f., pl. insomníi

INSOMNÍE s. (MED.) nesomn, (înv. și pop.) nedormire. (Stare de ~.)

INSOMNIE s. (MED.) nesomn, (înv. și pop.) nedormire. (Stare de ~.)