6 definiții pentru inserare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INSERÁRE, inserări, s. f. Acțiunea de a insera și rezultatul ei; anunț, informație într-un jurnal; inserție (1). – V. insera.
INSERÁRE, inserări, s. f. Acțiunea de a insera și rezultatul ei; anunț, informație într-un jurnal; inserție (1). – V. insera.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
inserare sf [At: COD. PEN. R. P. R. 548 / V: (nob) în~ / Pl: ~rări / E: insera] 1 Introducere a unui adaos într-un text, tabel etc. Si: inserat1 (1), insert (1). 2 Introducere a unui anunț, a unei informații într-un jurnal etc. Si: inserție (1), inserat1 (2), insert (2). 3-4 (Teh) Fixare a unei piese (în interiorul altei piese sau) între alte două piese Si: inserat1 (3-4). 5 (Teh) Introducere a unui material în masa altui material Si: inserat1 (5). corectată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INSERÁRE, inserări, s. f. Acțiunea de a insera și rezultatul ei; adaos, anunț, informație într-un jurnal, inserție (1).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INSERÁRE s.f. Acțiunea de a insera și rezultatul ei; inserție. [< insera].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
inseráre (introducere) s. f., g.-d. art. inserắrii; pl. inserắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
inseráre s. f., g.-d. art. inserării; pl. inserări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
inserare, inserărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a insera și rezultatul ei; anunț, informație într-un jurnal; inserție (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: inserție
etimologie:
- insera DEX '09 DEX '98 DN