18 definitzii pentru inrait
din care- explicative (12)
- morfologice (2)
- relatzionale (4)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
INRAÍT A inraitzi te adj. Care a devenit (mai) rau (mai) grav (mai) vicios. V. inrai.
inrait ~a a [At: SLAVICI O. I 365 / Pl: ~itzi ~e / E: inrai] 12 (D. persoane animale etc.) Care a devenit (mai) rau.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
INRAÍT A inraitzi te adj. Care a devenit rau care sa invechit in rautate in viciu. V. inrai.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
INRAÍT A inraitzi te adj. Care e plin de rautate care a devenit rau; invershunat indirjit. Se bateau in parte inraitzi k doi dushmani de moarte. POPA V. 314. No sal iau cal shtie tzara SHi fricos shi inrait. COSHBUC P. II 84. Portofelul meu cu bani... Lam pierdut... SHtiu foarte bine k lam avut intimpina Dutzu inrait. SLAVICI O. I 365. ♦ Invechit (in rele) incorigibil. Maistrul se uita incurcat la dinsul citeva clipe apoi incepu a tushi prelung tuse de fumator inrait. V. ROM. ianuarie 1952 222. Nu poftea sa asculte cine shtie ce prostii suparatoare din gura acestui baiat inrait. VORNIC P. 181.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
INRAÍ inraiesc vb. IV. Refl. shi tranz. A deveni sau a face sa devina (mai) rau (mai) rautacios (mai) grav. In + rau.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
inrai vtr [At: OLLANESCU H. A. P. 40 / Pzi: ~esc / E: in + rau] 14 (A face sa devina sau) a deveni (mai) rau.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
INRAÍ inraiesc vb. IV. Refl. shi tranz. A deveni sau a face sa devina (mai) rau (mai) rautacios. In + rau.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
INRAÍ inraiesc vb. IV. Refl. A deveni (mai) rau a se inrautatzi a se agrava; (despre fiintze) a deveni rautacios plin de rautate. A cincea zi [rana] a inceput sa se inraiasca. CAMIL PETRESCU T. II 284. De va shti fata k el shtie mai rau se va inrai. REBREANU I. 24. Codrul Sendeseshte Drumul Senraieshte. TEODORESCU P. P. 497. ◊ Tranz. (Cu privire la fiintze) Uritul inserarilor cu ploi monotone noptzile lungi shi necazurile il inraiau pe Gore. G. M. ZAMFIRESCU M. D. I 54.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
A INRAÍ ~iésc tranz. A face sa se inraiasca. /in + rau
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
A SE INRAÍ ma ~iésc intranz. A deveni rau; a se umple de rautate; a se incainosha. /in + rau
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
inraì v. a se face mai rau: drumul se inraieshte POP.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
inraĭésc v. tr. (d. raŭ). Fac raŭ (crud): saracia la inrait. V. refl. Ma fac raŭ. Vechĭ ma reĭesc. V. exacerbez.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
inraí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. inraiésc imperf. 3 sg. inraiá; conj. prez. 3 sa inraiásca
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
inraí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. inraiésc imperf. 3 sg. inraiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. inraiásca
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
INRAÍT adj. v. incorigibil.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
INRAIT adj. incorigibil (livr.) inveterat. (Un betziv ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
INRAÍ vb. 1. (pop.) a (se) indraci (inv. shi reg.) a (se) rai (reg.) a (se) incaina. (X sa ~ de tot.) 2. v. agrava.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
INRAI vb. 1. (pop.) a (se) indraci (inv. shi reg.) a (se) rai (reg.) a (se) inciina. (X sa ~ de tot.) 2. a (se) agrava a (se) inrautatzi (grecism inv.) a (se) prohorisi. (Boala i sa ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
inrai, inraiescverb
- 1. A deveni sau a face sa devina (mai) rau (mai) rautacios (mai) grav. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: agrava incainosha inrautatzi
- A cincea zi [rana] a inceput sa se inraiasca. CAMIL PETRESCU T. II 284. DLRLC
- De va shti fata k el shtie mai rau se va inrai. REBREANU I. 24. DLRLC
- Codrul Sendeseshte Drumul Senraieshte. TEODORESCU P. P. 497. DLRLC
- Uritul inserarilor cu ploi monotone noptzile lungi shi necazurile il inraiau pe Gore. G. M. ZAMFIRESCU M. D. I 54. DLRLC
-
etimologie:
- In + rau DEX '09 DEX '98
inrait, inraitaadjectiv
- 1. Care a devenit (mai) rau (mai) grav (mai) vicios. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: indarjit invershunat
- Se bateau in parte inraitzi k doi dushmani de moarte. POPA V. 314. DLRLC
- No sal iau cal shtie tzara SHi fricos shi inrait. COSHBUC P. II 84. DLRLC
- Portofelul meu cu bani... Lam pierdut... SHtiu foarte bine k lam avut intimpina Dutzu inrait. SLAVICI O. I 365. DLRLC
- 1.1. Invechit (in rele). DLRLCsinonime: incorigibil inveterat
- Maistrul se uita incurcat la dinsul citeva clipe apoi incepu a tushi prelung tuse de fumator inrait. V. ROM. ianuarie 1952 222. DLRLC
- Nu poftea sa asculte cine shtie ce prostii suparatoare din gura acestui baiat inrait. VORNIC P. 181. DLRLC
-
-
etimologie:
- inrai DEX '09 DEX '98