optziuni
  • info

9 definitzii pentru inotator (s.m.)

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

INOTATÓR OÁRE inotatori oare adj. s. m. s. f. 1. Adj. s. m. shi f. (Persoana fiintza) care inoata care shtie sa inoate. ♦ Sportiv care practica inotul. 2. S. f. Aripioara a peshtelui sau a altor animale acvatice care serveshte k organ de propulsie shi de stabilitate; aripa. Inota + suf. ator.

inotator ~oare [At: CORESI EV. 376/2 / S shi: (nrc) inno~ / Pl: ~i ~oare / E: inota + (a)tor] 12 smf a (Persoana fiintza) care inoata. 3 smf (Inv) Navigator. 4 sfp (Om) Ordin al pasarilor care inoata. 5 sf Pasare din ordinul inotatoarelor. 6 sf Aripioara a peshtelui sau a altor animale acvatice care serveshte k organ de propulsie shi de stabilitate. 7 sf (Bot; reg) Broscaritza.

INOTATÓR OÁRE inotatori oare adj. subst. 1. Adj. s. m. shi f. (Persoana fiintza) care inoata care shtie sa inoate. 2. S. f. Aripioara a peshtelui sau a altor animale acvatice care serveshte k organ de propulsie shi de stabilitate; aripa. Inota + suf. ator.

INOTATÓR OÁRE inotatori oare adj. Care shtie sa inoate care inoata. Reptile inotatoare. ♦ (Substantivat) Persoana care practica inotul. A intrat sub corabie shi inotatorii nau mai pututo gasi. SADOVEANU F. J. 255. Vezi fii cu bagare de seama inatatorule. Nu cumva sa aud k ai fost iar la adinc. SEBASTIAN T. 51. Un inotator de fortza premiul intii la bai de mare la Constantza. BRAESCU V. A. 21.

INOTATÓR2 ~i m. shi f. Persoana care practica inotul. /a inota + suf. ~ator

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

inotatór adj. m. s. m. pl. inotatóri; adj. f. s. f. sg. shi pl. inotatoáre

inotatór adj. m. s. m. pl. inotatóri; (fiintza aripioara) f. sg. shi pl. inotatoáre

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

INOTATÓR s. v. marinar navigator.

inotator s. v. MARINAR. NAVIGATOR.

Intrare: inotator (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inotator
  • ‑notator
  • inotatorul
  • inotatoru‑
  • ‑notatorul
  • ‑notatoru‑
plural
  • inotatori
  • ‑notatori
  • inotatorii
  • ‑notatorii
genitiv-dativ singular
  • inotator
  • ‑notator
  • inotatorului
  • ‑notatorului
plural
  • inotatori
  • ‑notatori
  • inotatorilor
  • ‑notatorilor
vocativ singular
  • inotatorule
  • ‑notatorule
plural
  • inotatorilor
  • ‑notatorilor
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

inotator, inotatorisubstantiv masculin
inotatoare, inotatoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoana fiintza care inoata care shtie sa inoate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A intrat sub corabie shi inotatorii nau mai pututo gasi. SADOVEANU F. J. 255. DLRLC
    • format_quote Vezi fii cu bagare de seama inotatorule. Nu cumva sa aud k ai fost iar la adinc. SEBASTIAN T. 51. DLRLC
    • format_quote Un inotator de fortza – premiul intii la bai de mare la Constantza. BRAESCU V. A. 21. DLRLC
    • 1.1. Sportiv(a) care practica inotul. DEX '09
etimologie:
  • Inota + sufix ator. DEX '09 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.