inochentíști s. m. pl. Adepți ai unei secte întemeiate de călugărul basarabean Inochentie (1875-1918), în localitatea Balta (Ucraina) și stabilită într-o m-re proprie numită „Grădina raiului”, practicând o viață de obște în mici comunități, refuzând carnea și trăind în peșteri și catacombe; a fost interzisă de stat, deoarece considera destrăbălarea ca mijloc de mântuire. – Din Inochentie (n. pr.).