inlocuit¹ sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: inlocui] 13 Inlocuire (13).

inlocuit² ~a a [At: DA ms / Pl: ~itzi ~e / E: inlocui] Care a fost scos din locul sau din functzia sa.

inlocui vt [At: NEGRUZZI S. I 345 / Pzi: ~esc / E: in loc + ui] 1 A pune ceva sau pe cineva in locul altuia. 2 A indeparta pe cineva dintrun post numind pe altcineva in locul lui. 3 A tzine cuiva locul temporar intro functzie.

INLOCUÍ inlocuiesc vb. IV. Tranz. 1. A pune un obiect in locul altuia (devenit necorespunzator uzat stricat). V. schimba. Am inlocuit geamul spart. ▭ Acolo sus au putrezit citeva birne. Vor fi inlocuite zilele acestea. STANCU U.R.S.S. 44. ♦ (Urmat de determinari introduse prin prep. «cu» sau «prin») A schimba a substitui. A fauri suprastructura socialista inseamna a inlocui vechile institutzii politice juridice etc. shi in primul rind vechiul stat cu noi institutzii socialiste cu un stat de tip nou proletar; inseamna a inlocui vechea ideologie dominanta burgheza cu noua ideologie socialista. LUPTA DE CLASA 1952 nr. 6 96. ♦ A indeparta pe cineva dintrun post numind pe altcineva in loc. 2. A putea lua locul cuiva sau a ceva indeplinind acelashi rol a putea tzine cu succes locul cuiva. Descoperirea noastra urma sa dea pe linga fonta shi un metal rar care inlocuieshte cositorul. BARANGA I. 198. 3. A tzine temporar locul cuiva absent. Pe timpul concediului voi fi inlocuit de tovarashul X.

A INLOCUÍ ~iésc tranz. (obiecte sau persoane) 1) A schimba k necorespunzator punand in loc altceva sau pe altcineva; a substitui. ~ usha. ~ un jucator. 2) A schimba (intro calitate) tzinand (temporar) locul. ~ pe preshedinte. Materialele plastice ~iesc lemnul. /in + loc + suf. ~ui

inlocuì v. 1. a pune in loc: a inlocui vinul cu berea; 2. a tzinea a ocupa locul cuiva: l’am inlocuit catva timp; 3. a urma cuiva intr’un post: contabilul a fost inlocuit.

inlocuĭésc v. tr. (d. loc). Scot pe cineva orĭ ceva dintr’un loc shi pun pe altu orĭ altceva: a inlocui o haĭna o moda pintr’alta un functzionar pintr’altu. Suplinesc substituĭ tzin locu pina vine cel cel parasise: a inlocui un amic bolnav.

inlocuí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. inlocuiésc imperf. 3 sg. inlocuiá; conj. prez. 3 sa inlocuiásca

inlocuí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. inlocuiésc imperf. 3 sg. inlocuiá conj. prez. 3 sg. shi pl. inlocuiásca

INLOCUÍ vb. 1. a schimba. (A ~ o piesa uzata.) 2. v. substitui. 3. a schimba (inv. shi pop.) a muta (frantzuzism inv.) a ramplasa. (La ~ cu un inginer mai bun.) 4. v. suplini.

INLOCUI vb. 1. a schimba. (A ~ o piesa uzata.) 2. a substitui. (A ~ o serie de termeni prin altzii.) 3. a schimba (inv. shi pop.) a muta (frantzuzism inv.) a ramplasa. (La ~ cu un inginer mai bun.) 4. a suplini. (Pe timpul cit ma ~ la catedra.)