initziere sf [At: DA / V: ~iare / Pl: ~ri / E: initzia] 12 Documentare intrun domeniu de activitate (nou sau) secret. 3 Punere a bazelor unei actziuni. 4 Indrumare in practica unei religii. 5 (Pgn) Predare a elementelor de baza ale unei discipline. 6 Primire a cuiva in randul celor care practica un cult. 7 (Ccr) Ceremonie prin care cineva este introdus in misterele unui cult in secretele unei asociatzii. 89 Declanshare (a unei explozii sau) a unei reactzii.

INITZIÉRE initzieri s. f. Actziunea de a (se) initzia. 1. Introducerea cuiva intrun domeniu de activitate. Ishi dadusera bucuroshi adeziunile shi ramasese stabilit k in cursul lunii iulie sa aiba loc ceremonia initzierii. CAMIL PETRESCU O. II 118. 2. Incepere sau organizare a unei actziuni. Initzierea unor intreceri socialiste. Pronuntzat: tzie.

INITZIÉRE s.f. Actziunea de a (se) initzia shi rezultatul ei. [< initzia].

INITZIÉRE s. f. 1. actziunea de a (se) initzia. 2. provocare a unei explozii a unei reactzii cu ajutorul impulsului initzial. (< initzia)

initziare sf vz initziere

initziare f. 1. actziunea de a initzia; 2. ceremonia prin care cineva era initziat in misterele unui cult in secretele unei asociatiuni.

*initziatziúne f. (lat. initiátio ónis). Actziunea de a initzia ceremoniĭ pin care eraĭ introdus in diferite mistere ale vechilor religiunĭ shi care se practica shi azĭ la intrarea in diferite societatzĭ secrete: a primi initzierea. Fig. Actziunea de a introduce pe cineva in shtiintza unor lucrurĭ care nu le shtia. SHi átzie dar maĭ des ére.

initziére (tzie) s. f. g.d. art. initziérii; pl. initziéri

initziére s. f. (sil. tzie) g.d. art. initziérii; pl. initziéri

INITZIÉRE s. 1. incepere. (~ unei campanii.) 2. v. preconizare. 3. calauzire introducere. (~ cuiva intro profesiune.) 4. instruire invatzare. (~ cuiva intro disciplina.)

INITZIERE s. 1. incepere. (~ unei campanii.) 2. preconizare. (~ unei noi metode.) 3. calauzire introducere. (~ cuiva intro profesiune.) 4. instruire invatzare. (~ cuiva intro disciplina.)