8 definiții pentru ingrat (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INGRÁT, -Ă, ingrați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința pentru serviciile și avantajele primite, (om) nerecunoscător. 2. Adj. Fig. Care nu răsplătește, nu satisface, nu corespunde eforturilor făcute; care produce mai puțin decât trebuie; dezavantajos; p. ext. anevoios, greu. – Din fr. ingrat, lat. ingratus.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INGRÁT, -Ă, ingrați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința pentru serviciile și avantajele primite, (om) nerecunoscător. 2. Adj. Fig. Care nu răsplătește, nu satisface, nu corespunde eforturilor făcute; care produce mai puțin decât trebuie; dezavantajos; p. ext. anevoios, greu. – Din fr. ingrat, lat. ingratus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ingrat, ~ă [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~ați, ~e / E: lat ingratus, fr ingrat, it ingrato] 1-2 smf, a (Om) nerecunoscător. 3 a Dificil. 4 a Necorespunzător eforturilor depuse. 5 a Care produce mai puțin decât trebuie. 6 a Dezavantajos. 7-8 av, a (În mod) nerecunoscător.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INGRÁT, -Ă, ingrați, -te, adj. 1. Care uită binele ce i s-a făcut; nerecunoscător. Atunci mi-a spus că atitudinea noastră, adică a Luminiței, a mea, a Laurei față de tine, e ingrată. C. PETRESCU, Î. II 86. ◊ (Substantivat) Ar fi o binefacere prietinească pe care dacă vreodată aș uita-o, aș fi cel mai ticălos ingrat. CARAGIALE, O. VII 541. 2. Fig. Care nu dă satisfacție pe măsura sforțărilor făcute; dezavantajos, plin de inconveniente. Slujbă ingrată.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INGRÁT, -Ă I. adj., s. m. f. (om) nerecunoscător. II. adj. (fig.) care nu satisface, nu corespunde eforturilor depuse. ◊ greu, dificil. (< fr. ingrat, lat. ingratus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ingrát adj. m., s. m., pl. ingráți; adj. f., s. f. ingrátă, pl. ingráte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ingrát adj. m., s. m., pl. ingráți; f. sg. ingrátă, pl. ingráte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
INGRÁT adj., s. nerecunoscător, (înv.) nedulce, nemulțumitor. (Om ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INGRAT adj., s. nerecunoscător, (înv.) nedulce, nemulțumitor. (Om ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
ingrat, ingrațisubstantiv masculin ingrată, ingratesubstantiv feminin
- 1. Persoană care nu-și manifestă recunoștința pentru serviciile și avantajele primite, om nerecunoscător. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00sinonime: nedulce nemulțumitor nerecunoscător
- Ar fi o binefacere prietinească pe care dacă vreodată aș uita-o, aș fi cel mai ticălos ingrat. CARAGIALE, O. VII 541. DLRLC
-
etimologie:
- ingrat DEX '09 DEX '98 MDN '00
- ingratus DEX '09 DEX '98 MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.