inglodare sf [At: DA / Pl: ~dari / E: ingloda] 1 Infundare in noroi fara a mai putea ieshi Si: innamolire impotmolire. 2 (Fig) Cufundare in datorii in greutatzi in necazuri din care nu se mai poate ieshi.

INGLODÁRE inglodari s. f. Actziunea de a (se) ingloda; fig. cufundare in datorii.

ingloda [At: NECULCE ap. LET. II 288/18 / Pzi: ~dez (inv) inglod / E: in + glod] 12 vtr (Reg) A (se) infunda in noroi fara a mai putea ieshi Si: a (se) innamoli a (se) impotmoli. 3 vr (Fig; ie) A se ~ in datorii A face multe datorii fara a le mai putea plati.

INGLODÁ inglodez vb. I. Refl. A se cufunda in noroi (fara a mai putea ieshi); a se impotmoli a se innamoli. Citzi venea... sa sara totzi pica intracel glod shi se ingloda. SBIERA P. 41. SHi se rastoarna carul shi rau senglodeaza batrinul. EMINESCU O. IV 198. Un loc... plin de mlashtine colo de vale. Unde mi se inglodasera rotzile? Asha. NEGRUZZI S. I 184. ♦ Fig. (De obicei determinat prin «in datorii») A se baga in datorii care nu mai pot fi platite; ashi face foarte multe datorii. De ani de zile muncim vara intreaga pe lanurile boiereshti... shi pe an ce trece ne gasim tot mai inglodatzi in datorii. MIRONESCU S. A. 27. In citziva ani nu sa facut nemic neam inglodat la curte pe nishte popushoi stricatzi. CONTEMPORANUL VI_I 506. ◊ Tranz. fact. Mai inglodat in datorii pinin urechi. ALECSANDRI T. 1016. Varianta: (invechit) inglodí (KOGALNICEANU S. 213) vb. IV.

INGLOD͹ vb. IV v. ingloda.

A INGLODÁ ~éz tranz. inv. A face sa se inglodeze. /in + glod

A SE INGLODÁ ma ~éz intranz. pop. 1) (despre vehicule oameni etc.) A intra adanc in glod (fara a putea inainta); a se innamoli; a se infunda. 2) fig. A nu putea ieshi dintro dificultate; a se incurca (rau); a se impotmoli. /in + glod

inglodà v. 1. a intra in glod; 2. fig. a infunda: a se ingloda in datorii.

inglodéz v. tr. (d. glog). Est. Afund in glod: am inglodat caru. V. refl. Ma afund intru in glod: m’am inglodat pe acest drum raŭ. Fig. A te ingloda in datoriĭ a intra in marĭ datoriĭ.

inglodáre s. f. g.d. art. inglodắrii; pl. inglodắri

inglodáre s. f. g.d. art. inglodarii; pl. inglodari

inglodá (a ~) vb. ind. prez. 3 inglodeáza

inglodá vb. ind. prez. 1 sg. inglodéz 3 sg. shi pl. inglodeáza

INGLODÁRE s. v. impotmolire.

INGLODARE s. impotmolire innamolire. (~ unei carutze in drum.)

INGLODÁ vb. v. impotmoli.

INGLODA vb. a se impotmoli a se innamoli a se namoli a se noroi (rar) a se innoroi (pop.) a se potmoli (reg.) a se intina. (Carutza sa ~ in drum.)

inglodá inglod vb. refl. 1. A se infunda in noroi; a se impotmoli. 2. (fig.) A face datorii. Din in + glod „noroi” (Scriban DEX MDA).