20 de definitzii pentru infumurare

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

INFUMURÁRE infumurari s. f. Ingamfare mandrie nejustificata; orgoliu arogantza infatuare. V. infumura.

INFUMURÁRE infumurari s. f. Ingamfare mandrie nejustificata; orgoliu arogantza infatuare. V. infumura.

infumurare sf [At: CONTEMP. S. II 1948 nr. 112 14/1 / Pl: ~rari / E: infumura] 1 (Rar) Determinare a cuiva sa se infatueze Si: infumurat1 (1). 2 Ingamfare.

INFUMURÁRE infumurari s. f. 1. Ingimfare mindrie nejustificata; vanitate arogantza orgoliu. De ce sa ne grabim? Ar putea sa dea impresia de infumurare. BARANGA I. 170. 2. (Rar poetic) Lucire sclipire slaba. Infumurarea alburie a zorilor patrunse vazduhul. SADOVEANU O. VI 20.

infumuráre f. Fudulie incintare de persoana ta.

INFUMURÁ infumurez vb. I. Refl. A se comporta cu ingamfare ashi da aere a se ingamfa a se infatua. In + fumuri (pl. lui fum).

INFUMURÁ infumurez vb. I. Refl. A se comporta cu ingamfare ashi da aere a se ingamfa a se infatua. In + fumuri (pl. lui fum).

infumura [At: PANN. P. V. I 8/10 / Pzi: ~rez / E: in + fumuri (pll fum)] 1 vt (Rar) A determina pe cineva sa se infatueze. 2 vr A se comporta cu ingamfare.

INFUMURÁ infumurez vb. I. Refl. A se ingimfa a fi increzut ashi atribui o importantza exagerata (dispretzuind sau minimalizind valoarea altora) ashi da aere.

A SE INFUMURÁ ma ~éz intranz. 1) A deveni (foarte) fudul; a se ingamfa; a se impauna. 2) Ashi da importantza deosebita; a se umfla in pene; a se semetzi; a se ingamfa; a se impauna. /in + fumuri

infumurà v. 1. a baga fumuri de mandrie in capul cuiva; 2. a se crede mai mult decat ceea ce este.

infumuréz v. tr. (d. fumurĭ pl. d. fum). Umplu de fumurĭ de fudulie. V. refl. Ma umplu de vanitate.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

infumuráre s. f. g.d. art. infumurắrii; pl. infumurắri

infumuráre s. f. g.d. art. infumurarii; pl. infumurari

!infumurá (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 se infumureáza

infumurá vb. ind. prez. 1 sg. infumuréz 3 sg. shi pl. infumureáza

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

INFUMURARE s. arogantza fala fudulie infatuare ingimfare mindrie orgoliu semetzie trufie vanitate (livr.) fatuitate morga prezumtzie suficientza (rar) superbie tzautoshie (inv. shi pop.) maretzie marire (pop. shi fam.) ifos tzifna (reg.) faloshenie faloshie (inv.) falnicie lauda marie marime mindretze pohfala preainaltzare preainaltzime semetzire trufa trufashie zadarnicie. (~ lui este cu totul nejustificata.)

Infumurare ≠ modestie simpletze simplicitate simplitate

INFUMURA vb. a se fali a se fuduli a se grozavi a se infatua a se impauna a se ingimfa a se lauda a se mindri a se semetzi (rar) a se trufi (inv. shi pop.) a se mari (pop.) a se pauni (reg.) a se birzoia a se faloshi a se marghioli a se sfatoshi (reg. fam.) a se furlandisi a se martzafoi (Transilv. shi Ban.) a se nascocori (inv.) a se inaltza a se preainaltza a se preamari a se prearadica a se ridica (fam. fig.) a se infoia a se umfla (arg.) a se shucari. (Nu te mai ~ atata fara temei!)

Intrare: infumurare
infumurare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • infumurare
  • ‑nfumurare
  • infumurarea
  • ‑nfumurarea
plural
  • infumurari
  • ‑nfumurari
  • infumurarile
  • ‑nfumurarile
genitiv-dativ singular
  • infumurari
  • ‑nfumurari
  • infumurarii
  • ‑nfumurarii
plural
  • infumurari
  • ‑nfumurari
  • infumurarilor
  • ‑nfumurarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

infumura, infumurezverb

etimologie:
  • In + fumuri (pluralul lui fum). DEX '09 DEX '98

infumurare, infumurarisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi infumura DEX '09 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.