inflamație sf [At: NEGRUZZI, S. I, 33 / V: ~țiune sf / Pl: ~ii / E: fr inflammation, lat inflammatio, -onis] (Med) 1 Proces patologic cauzat de un excitant chimic, fizic și mai ales microbian și manifestat prin durere, temperatură, înroșirea și umflarea locului bolnav Si: inflamare (2), (pop) aprindere, obrinteală, obrintire. 2 (Pgn) Umflătură.

INFLAMÁȚIE, inflamații, s. f. Proces patologic manifestat prin înroșirea și umflarea locului bolnav, care devine dureros la atingere. ◊ (Învechit) Inflamație de creieri = meningită. Și de ce boală a murit...? – De o strașnică inflamație de creieri. NEGRUZZI, S. I 33.

INFLAMÁȚIE s.f. Umflare și înroșire a unui organ sau a unui țesut bolnav, care devine dureros la atingere; umflătură. [Gen. -iei, var. inflamațiune s.f. / cf. fr. inflammation, lat. inflammatio].

INFLAMÁȚIE s. f. proces de umflare și înroșire a unui organ sau țesut bolnav, dureros la atingere; umflătură. (< fr. inflammation, lat. inflammatio)

INFLAMÁȚIE ~i f. Proces patologic cauzat de pătrunderea unui agent patogen într-un organ sau țesut și caracterizat prin umflarea și înroșirea acestuia. [G.-D. inflamației] /<fr. inflammation, lat. inflammatio, ~onis^[1]

inflamațiune sf vz inflamație

INFLAMAȚIÚNE s.f. v. inflamație.

inflamați(un)e f. 1. acțiune prin care o substanță iea foc; 2. Med. iritațiune pe o parte a corpului cu căldură și umflături.

*inflamațiúne f. (lat. inflammátio, -ónis). Acțiunea de saŭ de a se inflama. Rezultatu eĭ. Med. Obrinteală, unflătură dureroasă și ferbinte produsă de îngrămădirea sîngeluĭ (la o bubă orĭ la o rană) pe care organizmu o face ca să se apere de microbĭ și să se vindece. (Meningita, pneŭmonia, gastrita sînt inflamațiunĭ interne). – Și -áție.

inflamáție (-ți-e) s. f., art. inflamáția (-ți-a), g.-d. art. inflamáției; pl. inflamáții, art. inflamáțiile (-ți-i-)

inflamáție s, f. (sil. -ți-e), art. inflamáția (sil. -ți-a), g.-d. art. inflamáției; pl. inflamáții, art. inflamáțiile (sil. -ți-i-)^[1]

INFLAMÁȚIE s. (MED.) 1. v. inflamare. 2. (concr.) congestie, iritație. (O ~ gravă a rănii.) 3. v. tumefiere. 4. v. tumefacție.^[1]

INFLAMAȚIE s. (MED.) 1. congestionare, inflamare, iritare, obrinteală, obrintire, obrintit, obrintitură, umflare, (reg.) bobotire. (~ unei plăgi.) 2. (concr.) congestie, iritație. (O ~ gravă a rănii.) 3. inflamare, obrinteală, obrintire, obrintit, obrintitură, tumefacție, tumefiere, umflare, (reg.) bobotire. (Proces de ~ a unui țesut.) 4. (concr.) tumefacție, umflătură, (livr.) tumescență, (prin Transilv.) aprinsură, (prin Bucov.) badraganie. (O ~ evidentă a țesutului.)