ÎNVÂRTECÚȘ, (2) învârtecușuri, s. n. 1. (În sintagma) Ineluș-învârtecuș = numele unui joc de copii în care unul dintre jucători trebuie să ghicească la cine se găsește un inel care trece din mână în mână. 2. (Rar) Întortochetură. [Var.: (reg.) învârticúș s. n.] – Învârteci (înv. „a învârti”) + suf. -uș.

ÎNVÂRTECÚȘ, (2) învârtecușuri, s. n. 1. (În sintagma) Ineluș-învârtecuș = numele unui joc de copii în care unul dintre jucători trebuie să ghicească la cine se găsește un inel care trece din mână în mână. 2. (Rar) Întortochetură. [Var.: (reg.) învârticúș s. n.] – Învârteci (înv. „a învârti” < învârti) + suf. -uș.

ÎNVÎRTECÚȘ, învîrtecușuri, s. n. 1. (Mai ales în expr.) Ineluș-învîrtecuș = numele unui joc de copii, în care un inel trece din deget în deget, unul dintre copii trebuind să ghicească la cine se află inelul. După clacă se puneau cu toții la jocuri: de-a ineluș-învîrtecuș, de-a baba mija, de-a gaia, de-a cîrpa, și acestea se-ncheiau printr-o horă mare. GHICA, S. A. 59. 2. Întortochetură. Învîrtecușurile plasei. – Variantă: (regional) învîrticúș (ȘEZ. IV 117) s. n.

ineluș-invârtecuș n. joc de copii în care un inel trece din mână în mână și trebue să-l afle unul din jucători.

inelúș n., pl. e. Inel mic. Ineluș-învîrtecuș n. Un joc copilăresc care consistă dintr’un inel pe care-l transmit din mînă’n mînă, și unu trebuĭe să-l găsească după ce altu-ĭ zice: Ineluș învîrtecuș, Gîcĭ pe-al cuĭ deget te-am pus.

inelúș-învârtecúș s. n.

ineluș-învârtecuș.