3 definiții pentru indurare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INDURÁ, pers. 3 indurează, vb. I. Refl. (Med.; despre țesuturi) A se întări. – Din fr. indurer.
INDURÁ vb. I. refl. (Med.; despre țesuturi) A se întări. [< fr. indurer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
indurá vb., ind. prez. 3 sg. indureáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: indurare
indurare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
induraverb
- 1. (Despre țesuturi) A se întări. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: întări
etimologie:
- indurer DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.