indoire sf [At: DOSOFTEI V. S. 125/2 / P: ~doi~ / Pl: ~ri / E: indoi] 1 Dublare. 2 Inmultzire de un anumit numar de ori Si: indoit¹ (2). 3 Impaturire in doua a unei stofe a unei hartii a unui material etc. Si: indoit¹ (3). 4 (Pex) Strangere a unui material de mai multe ori punand marginile una peste alta Si: indoit¹ (4). 5 Curbare a unui obiect Si: indoit¹ (5). 6 Garbovire. 7 Lipsa de incredere in cineva sau in ceva Si: indoit¹ (7). 8 Amestecare in partzi egale a unui lichid cu altul Si: indoit¹ (8). 9 Nesigurantza in opiniile sale Si: indoit¹ (9). 10 Aplecare. 11 Teama. 12 Dublare. 13 (Pex) Marire. 14 Intarire. 15 (Inv) Opozitzie.

INDOÍRE s. f. Actziunea de a (se) indoi (I). 1. Curbare locala a unui corp subtzire pentru a forma o muchie noua cu unghi mic; impaturire. 2. Incovoiere. V. mladiere. Indoirea unei tzevi. Indoirea unei table de zinc. 3. (Invechit) Indoiala. Aceasta indoire a lui Basta... era o prefacere. BALCESCU O. I 310.

indoi [At: COD. VOR. 97/7 / V: (inv; cscj) ~ia ~duia / Pzi: ~esc indoi / E: in + doi] 1 vt A dubla. 2 vt (Pex) A inmultzi de un anumit numar de ori. 3 vt A impaturi in doua o stofa o hartie un material etc. Si: (reg) a indoriga (1). 4 vt (Pex) A strange ceva de mai multe ori punand marginile una peste alta. 56 vtr (A face sa devina sau) a deveni curb Si: a (se) apleca a (se) inclina a (se) incovoia. 7 vr (D. oameni) A se garbovi. 8 vr A nu avea incredere in cineva sau in ceva. 9 vt (Pgn) A se dubla. 1011 vtr (Pex) A (se) mari. 12 vt (Udp „cu”) A amesteca in partzi egale un lichid cu altul Si: a subtzia. 1314 vtr A (se) intari. 15 vr A fi nesigur de opiniile sale. 16 vr (Inv) A se teme. 17 vr (Inv) A se opune.

INDOÍ (I) indói (IIIII) indoiesc vb. IV. I. Tranz. 1. (Cu privire la materii textile stofe hirtie etc.) A curba pentru a forma o muchie cu un unghi foarte mic; a impaturi. Indoaie scrisoarea. ▭ Sfoaran noua candoia. TEODORESCU P. P. 540. 2. (Cu privire la obiecte elastice) A incovoia a inclina a apleca. V. mladia. Teiul vechi un ram intinsa Ea sa poata sal indoaie. EMINESCU O. I 122. Lua stejarul cit de gros il indoia cu miinile. NEGRUZZI S. I 245. ◊ Refl. Se indoiau scindurile de atita greutate. GALAN Z. R. 58. Surd vuia prin codri vintul brazii Sendoiau de vint. COSHBUC P. I 121. Bita... nu sandoaie. SHEZ. IV 130. ◊ Fig. Prahova... se indoaie shi shuiera k un sharpe formidabil sub rotzile vagoanelor. VLAHUTZA O. A. III 32. ♦ Refl. (Despre persoane adesea urmat de determinari introduse prin prep. «de» «din») A se apleca a se girbovi. Caii pornira atit de brusc k baietzandrul de linga vizitiu se indoi de spate. REBREANU R. I 69. Ceo fi avut in glas de sa indoit trupul Rusandei? SHi ce era dincolo de glas de sa pomenit fata cu ochii umezitzi? POPA V. 51. Se indoaie de shele cam cu greu. CREANGA P. 24. ◊ Tranz. (Rar) Inalt odata greutatea anilor la indoit sub povara lor. HOGASH DR. II 113. II. Tranz. 1. A mari de doua ori cantitatea unor lucruri sau intensitatea unei fortze; a dubla; p. ext. a inmultzi a mari. Iubeam pe unchiul meu caremi indoise averea? DELAVRANCEA H. T. 56. De tzie frica coi scapa zovorashtetzi portzile SHindoieshtetzi strejile. TEODORESCU P. P. 535. ◊ Refl. Simt indoinduse suferintza mea. NEGRUZZI S. I 208. 2. (Cu privire la lichide) A amesteca (pe jumatate) cu alt lichid a adauga inca pe atita a subtzia. A indoit vinul cu apa. III. Refl. A fi nesigur in parerea sa a avea indoiala a sta la indoiala a nui veni sa creada a nu avea incredere (in cineva sau in ceva). Sa shtii k sau intzeles... se indoia in sine baiatul. SADOVEANU M. C. 24. O nu! Nui drept sa tendoieshti! COSHBUC P. I 192. Nici te mai indoi despre asta cumnata Smaranda. CREANGA A. 56. Ce socotzi Bogdane... izbindivom oare? Sa nu te indoieshti mariata! NEGRUZZI S. I 138.

A INDOͲ indói tranz. 1) (obiecte maleabile sau mladioase) A face sa se indoaie; a incovoia; a curba; a arcui; a cambra; a coroia. Vantul indoaie copacii. 2) A strange in doua (sau in mai multe) partzi punandule una peste alta; a impaturi. /in + doi

A SE INDOͲ ma indói intranz. 1) (mai ales despre obiecte maleabile sau mladioase) A capata forma de arc; a deveni curb; a se incovoia; a se curba; a se mladia; a se arcui; a se coroia. 2) fig. A se face garbov (de batranetze sau de munca grea); a se garbovi; a se ghebosha; a se cocosha; a se cocarja. ~ de spate. /in + doi

indoì v. 1. a face de doua ori mai mare: a indoi veniturile; 2. a strange infashurand: a indoi rufele; 3. a apleca a incovoia: a indoi o craca; 4. fig. a sta la indoeala a nu fi sigur: de ce te indoeshti?

indóĭ shi ĭésc a í v. tr. (d. doĭ. V. dezdoĭ. Eŭ indoĭ tu indoĭ el indoaĭe; sa indoaĭe). Fac curb incovoĭ: a indoi o varga. Aplec punind foaĭe peste foaĭe (fr. pler shi corner): a indoi o coala in patru a indoi o carta de vizita. Amestec in jumatate: a indoi vinu cu apa. Fac de doŭa orĭ maĭ mare (duplu): a indoi veniturile. V. refl. Ramurile se indoaĭe de vint hirtia se indoaĭe ushor. Fig. (numaĭ ma indoĭesc). Staŭ la indoĭala (in dubiŭ) nus sigur: ma indoĭesc de adevaru vorbelor luĭ.

indoíre s. f. g.d. art. indoírii; pl. indoíri

indoíre s. f. g.d. art. indoírii pl. indoíri

indoí¹ (a ~) (a impaturi a incovoia) vb. ind. prez. 1 shi 2 sg. indói 3 indoáie imperf. 3 sg. indoiá; conj. prez. 3 sa indoáie

indoí (a strange in doua a incovoia) vb. ind. shi conj. prez. 1 shi 2 sg. indói 3 sg. shi pl. indoáie imperf. 3 sg. indoiá perf. s. 1 sg. indoíi

INDOÍRE s. 1. v. impaturire. 2. v. incovoiere. 3. curbare incovoiere strambare. (~ unui cui.) 4. v. aplecare. 5. v. flexiune. 6. v. incovrigare. 7. v. suflecare. 8. v. dublare.

INDOIRE s. 1. impaturire pliere stringere strins (rar) pliaj (pop.) paturire. (~ unei scrisori.) 2. arcuire curbare incovoiere (rar) flexiune (inv. shi reg.) incujbare. (~ unei bare.) 3. curbare incovoiere strimbare. (~ unui cui.) 4. aplecare culcare culcat curbare inclinare incovoiere plecare. (~ crengilor din cauza rodului.) 5. arcuire curbare flexiune incovoiere. (Mishcari de ~ in gimnastica.) 6. incirligare incolacire incovoiere incovrigare. (~ cozii unui ciine.) 7. dublare. (~ mizei la un joc.)

Indoire ≠ dezdoire

INDOÍ vb. 1. v. impaturi. 2. v. incovoia. 3. v. apleca. 4. a (se) cocosha a (se) curba a (se) incovoia a (se) stramba. (I sa ~ de tot spinarea sub povara.) 5. a (se) curba a (se) frange. (Sa ~ de mijloc.) 6. v. garbovi. 7. v. incovriga. 8. a aduce. (~ cuiul in jos.) 9. v. sufleca. 10. v. dubla. 11. v. dilua. 12. (inv.) a se prepune. (Se ~ k va veni.)

INDOI vb. 1. a impaturi a plia a stringe (pop.) a paturi. (A ~ o coala de hirtie.) 2. a (se) arcui a (se) curba a (se) incovoia (livr.) a (se) cambra (rar) a (se) recurba (inv. shi reg.) a (se) incujba a (se) scovirda. (A ~ o bara metalica.) 3. a (se) apleca a atirna a cadea a cobori a (se) culca a (se) curba a (se) inclina a (se) incovoia a (se) lasa a (se) pleca (inv. shi reg.) a (se) povedi (reg.) a (se) poligni (inv.) a (se) inchina. (Crengile se ~ de rod.) 4. a (se) cocosha a (se) curba a (se) incovoia a (se) strimba. (I sa ~ de tot spinarea sub povara.) 5. a (se) curba a (se) fringe. (Sa ~ de mijloc.) 6. a se cocirja a se cocosha a se ghebosha a se girbovi a se incovoia. (Sa ~ de batrinetze.) 7. a (se) incirliga a (se) incolaci a (se) incovoia a (se) incovriga (reg.) a (se) incirjoia. (Ciinele ishi ~ coada.) 8. a aduce. (~ cuiul in jos.) 9. a rasfringe a ridica a sufleca a sumete a trage (reg.) a sumeca a supune (prin Munt. shi Dobr.) a sumeteca. (Ashi ~ minecile camashii.) 10. a dubla (rar) a duplica a reduplica (inv.) a indupleca. (A ~ o suma de bani.) 11. a dilua a lungi a subtzia. (A ~ laptele.) 12. (inv.) a se prepune. (Se ~ k va veni.)

A indoi ≠ a dezdoi

A se indoi ≠ a se dezdoi a se indrepta

a indoi (cuiva) caroseria / speteaza expr. a lovi (pe cineva) cu putere a bate tare (pe cineva).

indoi indoi v. r. 1. (intl.) a marturisi faptele in fatza organelor de urmarire penala 2. (glum. d. obiecte) a se sparge; a se rupe

se indoaie fraierul expr. (detz.) gardianul ishi schimba impresia initziala / parerea negativa despre un detzinut.